Marele scriitor roman Mihail Sadoveanu s-a nascut pe 5 noiembrie 1880, la Pascani, judetul Iasi. Este considerat unul dintre cei mai importanti prozatori romani din prima jumatate a secolului al XX-lea.
Opera sa se poate grupa in cateva faze care corespund unor directii sau curente literare dominante intr-o anumita epoca: o prima etapa samanatorista, cea de inceput, a primelor incercari, nuvele si povestiri, o a doua mitico-simbolica, din perioada interbelica, precum si o ultima faza care corespunde realismului socialist, in acord cu perioada socialist-comunista la care Sadoveanu va adera ideologic.
In 1904 a avut loc debutul editorial cu patru volume deodata, “Povestiri”, “Dureri inabusite”, “Crasma lui Mos Precu”, “Soimii”, in care Sadoveanu manifesta predilectie deosebita pentru istorie. Nicolae Iorga va numi anul 1904 „anul Sadoveanu”.
In 1910 este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi. In acest an publica volumele “Povestiri de seara”, “Genoveva de Brabant”, brosura “Cum putem scapa de nevoi si cum putem dobandi pamant” Colaboreaza la revista Samanatorul, dar se va simti mai apropiat spiritual de revista care aparea la Iasi, “Viata Romaneasca”.
In 1928 publica povestirea “Hanul Ancutei”, apartinand perioadei de maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o imbinatie ideala a genului epic si liric. Alte romane de mare impact publicate de Sadoveanu au fost “Neamul Soimarestilor”, “Baltagul” sau “Fratii Jderi”.