Astazi, 05 octombrie, se implinesc 566 de ani de la prima atestare documentara a orasului Targu Frumos.
Călătorul grăbit, care trece prin Târgu Frumos, un orăşel de provincie, banal ca multe altele, nu poate bănui că acest târg nu era cu nimic mai prejos ca importanţă economică şi strategică decât Târgul Ieşilor, Sucevei, sau Vasluiului, iar populaţia sa, un adevărat mozaic etnic, era constituită din români, evrei, ruşi – lipoveni, greci, ţigani.
Teritoriul oraşului Târgu Frumos a fost locuit încă din Neolitic, după cum atestă descoperirirle arheologice, dar prima atestare documentară datează încă din Evul Mediu.
Locul unde a apărut şi evoluat vatra oraşului nu a fost întâmplător ales ci în cuprinsul unei „porţi naturale” cu largă deschidere spre câmpie, unde circulaţia era pretutindeni activă şi unde se polariza o bogată viaţă economică.
Tîrgu Frumos apare în documentele vremii relativ târziu, cu toate că în hrisovul reîmpopulare din 1763 se precizeazăcă „acest târg este (unul) din cele mai vechi oraşe” ale Ţării Moldovei (N. Iorga).
Prima sa menţiune documentară o reprezintă actul din 5 octombrie 1448 prin care Petru Voievod (numit şi Petru al II-lea) domnul Ţării Moldovei dăruieşte Mănăstirii din Poiana, întru pomenirea părinţilor săi, câte şase vase de vin anual de la Hârlău sau Cotnari; pe lângă acestea, domnul dăruieşte mănăstirii „toată ceara de Târgu Frumos, s-o ia căugării, în fiecare an, de la toţi cîţi vor avea cîrciumi …”.
În prezent, Târgu Frumos ocupă o poziţie importantă în reţeaua căilor de comunicaţii constituind un important nod rutier la răscrucea drumurilor spre Botoşani, Paşcani, Roan şi Iaşi. Menţionăm E585 dinpre Iaşi ce face joncţiunea cu E85 prin Paşcani şi Roman şi drumul naţional D.N.28 spre Botoşani. Acestora li se adaugă şi reţelele de drumuri comunale. Faţă de calea ferată electrificată ce străbate judeţul pe direcţie E → V, oraşul are o poziţie tangenţială şi un rol de tranzit. Târgu Frumos constituie al III-lea oraş ca mărime şi importanţă economică din judeţul Iaşi.
Numele oraşului între mit şi realitate
Întrebarea la care cei ce au studiat istoria acestei aşezări au încercat să-i găsească un răspuns plauzibil a fost de ce unicul târg al Cârligăturii s-a numit Târgu Frumos? Deşi răspunsul corect la această întrebare se află în documente, el a fost de multe ori ignorat şi înlocuit cu diverse explicaţii fanteziste, culeseprobabil din folclorul local.
Astfel, economul Neculai Dărângă, autorul primei monografii dedicate acestei aşezări (Monografia oraşului Târgu Frumos, 1915), aemis o serie de ipoteze, lipsite de orice fundament ştiinţific. Aceste ipoteze sunt:
1. înainte de apariţia acestui târg, în acel loc nu era decât o singură cârciumă – loc de popas pentru călători. Deoarece cârciumăreasa era foarte frumoasă, locul era cunoscut drept „la hanul cu cârciumăreasa cea frumoasă”; de aici şi târgul care a apărut ulterior s-a numit „frumos”;
2. în acest loc se întâlnea Şefan cel Mare cu mama lui Petru Rareş, o negustoreasă frumoasă din Hârlău;
3. moşia târgului afost în stăpânirea domniţei Ruxanda, fiica lui Petru Rareş, care era de o frumuseţe rară, de unde moşiei, ai apoi târgului i s-a zis „moşia frumoasei” şi apoi „Târgul Frumoasei”;
4. în acest ţinut aveau loc târguri frumoase de vite cornute şi porci ce atrăgeau negustori din ţările vecine;
5. târgul era situat într-o zonă geografică foarte frumoasă, fiind înconjurat de păduri şi dealuri acoperite cu flori; de la mediul natural plăcut, aşezarea a luat numele de „Târgul Frumos”.
Constantin C. Giurescu este de părere că numele aşezării se explică prin locul frumos în care aceasta a fost întemeiată, într-o regiune de păduri, fâneţe şi vii. Despădurirea a schimbat treptat aspectul locului, astfel încât doar numele târgului mai evocă plăcutul cadru de altă dată.
Sursa text si foto http://asirys.blogspot.ro/2013/12/targu-frumos-fotografii.html