Marinel Simireanu a împlinit 40 de ani și nu se dă în lături de la muncile agricole. De dimineață până seara sapă, desfundă, taie lemne sau scoate cartofi. În jurul casei sale din Costești, județul Iași, și-a plantat singur vița de vie, are grijă de roșii, ardei și vinete. În plus are și câteva păsări pe care le crește cu mare drag. Aceste munci, obișnuite pentru orice gospodar, înseamnă însă pentru Marinel un efort supraomenesc: de când avea 19 ani tânărul și-a pierdut ambele picioare.
Destin frânt la numai 7 ani
Părăsit de mamă la 9 ani și crescut la casa de copii, bărbatul are o poveste tulburătoare și este un exemplu excepțional de ambiție, speranță și credință neștirbită în Dumnezeu.
Destinul lui Marinel a fost “frânt” încă de la vârsta de 7 ani când un frate mai mare i-a scos ochiul stâng cu foarfeca. “Dintr-o joacă”, spune Marinel fără vreo urmă de ranchiună. Această “joacă” din copilărie avea să îl coste însă pe bărbat mai târziu chiar viața.
Ajuns la o vârstă “matură”, după ce a terminat ciclul gimnazial bărbatul nu a avut posibilitatea să își continue studiile. A încercat în nenumărate rânduri să își găsească un loc de muncă, însă societatea l-a respins din cauza defectului de vedere pe care omul îl avea. Refuzat de zeci de ori și rămas fără speranță, Marinel a luat atunci o decizie cruntă. S-a aruncat în fața trenului într-un moment de slăbiciune și depresie.
Un moment de rătăcire
Chiar dacă a vrut să își ia viața, Dumnezeu a avut alte planuri cu el. A privit moartea în ochi iar această clipă l-a făcut mai puternic, mai plin de speranță și mai ales mai încrezător.
“A fost un moment pe care nu mi-l explic și nici nu îmi amintesc exact cum s-a întâmplat. A fost o rătăcire de moment. Singur pe lume și respins de societate am luat atunci această decizie. A fost o tentativă de sinucidere din care am supraviețuit. Dar am plătit un “tribut” enorm: picioarele. Poate a fost modul lui Dumnezeu de a mă “certa” pentru gestul meu necugetat. Am învățat atunci că Dumnezeu mă iubește pentru că altfel nu mă lăsa în viață. Practic m-am născut a doua oară”, mai spune Marinel.
Și cum orice om merită a doua șansă, această încercare i-a dat bărbatului mai multă putere și ambiție decât avea înainte. Acum, la 40 de ani, Marinel privește înapoi cu împăcare sufletească și spune că se simte mult mai puternic. “Mă simt mult mai puternic acum. Totul este să ai voință în viață. Poți să fii complet chiar dacă îți lipsesc picioarele, mâinile sau cine știe ce alt defect să ai”, mai spune Marinel.
“Munca mă ține în viață”
Marinel muncește zilnic în mica grădină pe care o deține. Singurul sprijin pe care îl primește vine din partea unuia dintre cei 8 frați pe care îi are și a nepoților.
“Muncesc în grădină, în vie, tai lemne. Cultiv roșii, ceapă, ardei, cartofi. Dacă pot să muncesc, o fac. Nu vreau să cer altora când există posibilitatea să mă autogospodăresc. Nu pot să stau degeaba, vreau în permanență să îmi pun mâinile la contribuție. Plus că dacă stau degeaba îmi pierd și puterea din brațe și după aceea nu mai am echilibru”, ne povestește omul.
Sursa si continuare pe : Agrointel.ro