Anul acesta va fi proclamată canonizarea unuia dintre cei mai cunoscuți predicatori și duhovnici români cu titulatura Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria. Deja în calendarul creștin ortodox pe 2025 apare înscris în data de 2 decembrie, alături de Sfântul Cuvios Paisie, ambii fiind viețuitori ai Mănăstirii Sihăstria din județul Neamț. Prilej pentru mine de a rememora, deja, câte ceva din personalitatea celui cunoscut mai ales prin îndemnul-urare: „Mânca-v-ar Raiul!”.
A intrat de tânăr în mănăstire, la vârsta de 17 ani, în luna decembrie a anului 1929 şi, 69 de ani mai târziu, în aceeaşi ultimă lună din an, în ziua a doua, în aceeaşi mănăstire Sihăstria (care avea rangul de schit la momentul intrării sale în obşte), avea să se reîntâlnească cu fraţii săi, mai înainte mutaţi la Domnul. Predicile lui au deranjat regimul comunist încât, după ce a fost arestat pentru o vreme, Părintele Cleopa a preferat să se retragă în munţi din calea persecutorilor săi. Prima astfel de retragere „la pustie” a fost chiar în 1948, a doua între anii 1952-1954 (împreună cu Părintele Arsenie Papacioc, un alt duhovnic foarte iubit de credincioși), iar cea de a treia în anul 1959, pentru o perioadă de aproximativ 5 ani. Acolo, în liniştea codrilor, avea să sporească duhovniceşte, să adauge lacrimi peste lacrimi de pocăinţă şi să dobândească o de netăgăduit curăție a inimii. Când revenea în mănăstire, cuvântul său devenea din ce în ce mai puternic, spre disperarea politrucilor atei, găsind mereu ecou în inimile pelerinilor sau, mai ales, ale celor care-i îngenuncheau sub patrafir la spovedanie.