În fiecare an, de Bobotează, mulţimi uriaşe de români iau cu asalt bisericile pentru a lua acasă Aghiasma Mare, convinşi că apa sfinţită are proprietăţi miraculoase.
Pr. Prof Constantin Necula mărturisea: “Apa sfinţită este unul dintre mijloacele prin care oamenii se pot împărtăşi de energiile necreate ale lui Dumnezeu. Boboteaza este o readucere aminte a momentului în care Mântuitorul Iisus Christos intră în apele Iordanului şi primeşte botezul lui Ioan, prin aceasta împlinindu-se încă o parte din proorocirile mari care îl vizează pe Mesia. Slujba prin care se sfinţeşte Aghiasma Mare face tot timpul aducere aminte de o lume intrată la apă, ca să iasă curăţită la suprafaţă. E un act, un prag de curăţire a lumii întregi”.
Credincioşii ortodocşi, romano-catolici şi greco-catolici sărbătoresc în 6 ianuarie Botezul Domnului.
De aceea, biserica mai numeşte Boboteaza şi Arătarea Domnului sau Epifania.
„Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce va ridica păcatul lumii”. Şi, ieşind Iisus din apa Iordanului, „cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a vărsat pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El. Şi glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit”. Sunt cuvintele Sfântului Ioan Botezătorul scrise în Evanghelie, ce povestesc Botezul lui Iisus.
Epifania sau Teofania, de la cuvântul grecescul „theophania” (arătarea lui Dumnezeu), numită popular Boboteaza, este unul dintre Praznicele Împărăteşti. Iniţial exista un singur praznic creştin la care se sărbătorea arătarea lui Dumnezeu lumii, în forma umană a lui Iisus din Nazaret. Acesta includea sărbătoarea Naşterii Domnului, Închinarea Magilor şi toate evenimentele din copilăria lui Hristos, cum ar fi Tăierea împrejur a Domnului şi Întâmpinarea Domnului, împreună cu botezul Lui în Iordan de către Ioan.
Ajunul Bobotezei este zi de post, chiar negru, iar slujba Botezului Domnului este organizată în acelaşi fel cu aceea a Naşterii.
Din punct de vedere istoric, slujba Crăciunului a fost stabilită mai târziu decât cea a Epifaniei.
Potrivit tradiţiei, Sfinţirea apei era făcută pe malul celui mai mare râu sau fluviu din acel loc. După slujbă, episcopul sau preotul arunca în apa râului o cruce mare (în secolele trecute aceasta era uneori dintr-un metal preţios). Bărbaţii mai destoinici se aruncau în apa îngheţată să recupereze crucea. Primul care o găsea primea binecuvântarea preotului. Cel care găsea crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării.
Celebrarea Regilor Magi şi a Befaniei
În Biserica Catolică, ziua de 6 ianuarie corespunde Prezentării lui Iisus Regilor Magi. Este, de asemenea, celebrarea primului miracol al Nunţii din Cana Galileii şi, desigur, şi data botezului Mântuitorului. Biserica a acordat mare importaţă acestui eveniment încă din secolul al V-lea.
Mult timp, Epifania a fost mai importantă decât Crăciunul. Preeminenţa Naşterii Domnului a fost decisă în secolul I. Un cântec popular povesteşte despre Regii Magi veniţi din Africa. Potrivit Evangheliei, ei au sosit însă din Orient. Originea lor este obscură şi astăzi. Se spune despre ei că erau învăţaţi, bogaţi, dar rătăcitori.
Tradiţiile celebrării Epifaniei diferă de la o ţară la alta. În unele regiuni ale Spaniei, la Madrid şi la Barcelona au loc procesiuni cu care. Regii Magi, Gaspar, Balthazar şi Melchior, aruncă bomboane. Ei sunt urmaţi de călăreţi, simbolizând cavalcadele Magilor. Regii Magi sunt aici cei care aduc daruri copiilor. Ei aduc daruri copiilor în ziua Epifaniei, şi nu de Crăciun.