„Pune mâna şi citeşte şi tu ceva!”- este una dintre replicile pe care le-am auzit cu toţii de la un adult din viaţa noastră, care ne mustra pentru faptul că eram leneşi şi fie stăteam prea mult pe telefon, fie pur şi simplu pierdeam timpul.
Astăzi, generaţia Alpha (copiii născuţi după 2010) nu mai ştie nici să pună mâna pe o carte fizică, nici să citească.
Potrivit unui studiu realizat de IBM (International Business Machines), 73% din reprezentanţii generaţiei Alpha îşi petrec timpul online pentru a se conecta cu ceilalţi, 59% pentru entertainment, 58% pentru jocuri online şi doar 28% pentru a afla noi informaţii. Aceştia din urmă ar trebui să ne liniştească şi să reprezinte un motiv de bucurie. Însă… numai un elev român din 10 are capacitatea de a (şi) înţelege mesajul unui text, iar 4 din 10 sunt analfabeţi funcţional, după cum arată cel mai recent studiu naţional realizat de Ministerul Educaţiei.
Clar: nu prea se mai citeşte. A dispărut această practică printre tineri. Când un adolescent chiar îşi aminteşte ce şi când a citit ultima dată, momentul este de trecut în calendar. Chiar dacă nu mai sunt la modă nici pedepsele date de părinţi, într-o lume a „minţilor deschise”, o reală pedeapsă cu care un tânăr al generaţiei Z se poate confrunta constă în a nu mai avea telefon, fie şi pentru câteva zile. „Dar pot citi asta şi PDF” – scuza perfectă pentru a nu lăsa telefonul. Dar dacă acesta lipseşte? Trebuie să revenim la origini, să fim plictisitori şi să luăm cartea în mână.
Nu prea se mai citeşte, însă se stă tot mai mult pe telefon. Deci, la întrebarea „Dar dacă acesta lipseşte?” nu prea există răspunsuri. Ba chiar, dimpotrivă, uneori este un instrument al părinţilor prin care să-şi facă copilul să stea în colţul lui cât timp ei au ceva de făcut. Sau, de ce nu, pur şi simplu nu mai au chef să-i spună să facă linişte.
De curând am asistat la o întâmplare care evidenţiază foarte bine acest lucru: în tramvai era o bunică împreună cu nepotul. El energic, bunica lui la polul opus. Ea a scos din poşetă telefonul, spunându-i „poftim, ia şi joacă-te”, vorbe pe care, atunci când băiatul le-a auzit, s-a bucurat. Şi-a deschis telefonul, a intrat direct pe un joc video şi s-a lăsat liniştea. Concomitent, bunica a scos din aceeaşi poşetă o carte, pe care, imediat după ce i-a dat nepotului ei telefonul, a început să o citească. Două mentalităţi şi abordări diferite a situaţiilor, două lucruri preferate de două generaţii: cartea şi telefonul.
Cărţile şi telefoanele reprezintă (şi probabil vor reprezenta) unul dintre câmpurile de luptă pe care se duelează generaţiile X – cei născuţi între 1965 şi 1980, şi Alpha – cei de după 2010. Cine va câştiga? Nu e greu de presupus…