Toaletele din spatele casei încă sunt ”la modă” în România, cu toate că nu e un subiect de mândrie pentru țara noastră. La câți ani depărtare suntem, însă, de rezolvarea problemei.
Sărăcia din România este un subiect încă nu foarte dezbătut în mod serios, așa cum ar fi normal cu o problemă atât de mare pentru țară. Dincolo de declarațiile ocazionale ale politicienilor despre cât de bine o ducem, situația reală arată altfel.
Creșterea economică pentru care Florin Cîțu s-a bătut cu pumnii în piept de-a lungul anului nu se simte în buzunarele românilor, cu atât mai puțin în buzunarele celor mai săraci dintre cetățeni.
Aceștia sunt încă mulți, iar în mediul rural, lucrurile evoluează chiar mai greu decât la orașe. Putem privi și partea plină a paharului, însă: indicatorii către care am privit întotdeauna cu deznădejde au valori din ce în ce mai mici, odată cu trecerea anilor.
Institutul Național de Statistică a publicat un nou raport anual din seria ”Dimensiuni ale incluziunii sociale în România”, acesta vizând anul 2020. Acesta tratează în mod obiectiv și exhaustiv toate problemele legate de sărăcia românilor.
Unul dintre capitolele importante când vine vorba de sărăcie este un subiect care ne-a făcut ”celebri” în lume de-a lungul timpului: prezența grupurilor sanitare în cadrul locuințelor. România a fost constant pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata toaletelor construite în casă și nu ”în fundul curții.” Încercând să privim către vecinii bulgari, ne dăm seama că nici măcar ei nu o duc atât de rău ca noi. Procentajele vecinilor de la sud sunt aproape la jumătate față de cele din România.
Câți români mai au, de fapt, WC în fundul curții?
În 2009, la doi ani după aderarea la Uniunea Europeană, peste 4 din 10 români chiar trebuiau să iasă din casă atunci când trebuiau să ”iasă afară.” 42,5% din gospodăriile din țară nu aveau WC în casă. Tot cam 2 din 5 se spălau în butoi sau la lighean, dacă se spălau. 41,2% dintre gospodăriile țării nu aveau baie sau duș în 2009. Înainte de 2007, aceste valori mergeau cu încredere către 50%.
Iată că, totuși, într-un deceniu și jumătate de apartenență la blocul comunitar, România a rezolvat o parte din problema grupurilor sanitare improprii.
Un alt raport referitor la incluziunea socială, publicat tot de INS, însă în 2015, ne oferă date ce merg înapoi până în 2012. Astfel, putem vedea o fărâmă din evoluția socială a României profunde, prin prisma WC-ului care se mută din dosul curții în casă, într-o cameră dedicată, cu grup sanitar și cu duș.
În 2012, procentajul încă arăta destul de rău, având în vedere că 36,8% dintre români încă mergeau în încăperea dedicată din spatele casei pentru a-și rezolva treburile fiziologice. Între 2012 și 2015, acest procent a scăzut cu valori cuprinse între 1 – 1,5%, astfel că în urmă cu șase ani, în România mai erau 32,8% dintre români care nu aveau grup sanitar propriu în gospodărie.
Situația e cumva similară în cazul băilor sau dușurilor. Dacă am plecat din 2012 de la un procentaj de 35,4%, am ajuns trei ani mai târziu, în 2015, la un procentaj de 30,8%. Chiar și aceste cifre sunt de neacceptat și nici măcar cele prezentate în raportul actual, pentru 2020, nu arată așa cum ne-am dori. Procentajele livrate de INS, însă, arată o scădere constantă a numărului de WC-uri din curte.
În 2017, România a ajuns la 29,7% cetățeni care nu aveau un grup sanitar propriu în interiorul casei. În cazul băii sau dușului, procentajul era de 27,8%. Acest mic decalaj constant arată că o mică parte dintre români au reușit să își construiască o baie, însă care nu conține și un WC, probabil din cauza lipsei unei canalizării propice.
Cifrele scad, încet dar sigur, cam la fel cu ritmul mai degrabă molcom în care se desfășoară viața la sat, departe de agitația marilor orașe. În urmă cu doi ani, în 2019, cam unul din patru români încă mai avea toaleta în fundul curții, un procentaj de 24,2%.
Peste câți ani va scăpa România de toaleta din spatele casei?
Cifrele de anul trecut, cele mai recente disponibile, arată că ne îndreptăm mai degrabă spre ”un român din cinci are WC în curte” – în prezent, 22,8% dintre cetățeni au o astfel de toaletă.
Trebuie să remarcăm totuși că între 2017 și 2018, a fost înregistrată o scădere record, de 3,5 puncte procentuale, în ceea ce privește numărul de gospodării cu toalete în curte. Progresele par a fi accelerat în ultimii ani. Astfel, orizontul de timp în care România ar putea scăpa de această problemă gravă pare mai concret.
Dacă ritmul actual se păstrează, am putea spera că românii nu vor mai fi nevoiți să orbecăie, în bezna nopții, pe cărarea care duce către ”tronul” din fundul curții, în aproximativ 10 ani. Asta se bazează pe scăderea medie anuală de 2,3%, înregistrată între 2017 și 2020.
Românii mai au și alte probleme în locuințe
Lipsa unui grup sanitar în locuință nu este singura problemă gravă cu care se confruntă românii în locuințe.
Cam unul din 10 cetățeni trăiește într-o casă care are scurgeri de apă prin acoperișul imobilului, care are igrasie pe pereți sau a căror podele sunt deteriorate. Aceste cifre rămân, din păcate, constante în ultimii ani, oscilând între 9 și 11%. Se înregistrează și aici o scădere față de un procentaj de 15,5% în urmă cu nouă ani. O altă problemă importantă, din fericire și mai puțin întâlnită, este cea a locuințelor întunecate, care au prea puțină lumină naturală. Cam unul din 20 de români trăiește într-o astfel de casă.
O veste bună este că 7 din 10 români trăiesc într-o casă care nu are vreuna dintre cele patru deficiențe de mai sus. Vestea proastă e că încă mai sunt câteva milioane de români ce trăiesc într-o sărăcie suficient de pronunțată încât să nu-și poată permite condiții de locuit mai bune.