Persoanele care au credite la bănci în franci elveţieni ar putea primi înapoi sumele de bani pe care au fost nevoite să le achite ca urmare a creşterii acestei valute comparativ cu leul
Modul în care sunt calculate ratele lunare la creditele în valută din Ungaria poate fi considerată clauză abuzivă şi modificată de instanţele de judecată, apreciază Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. „Dacă Judecătorul CJUE a decis acest lucru (n.r. că este abuzivă clauza conform căreia ratele pentru creditele în franci elveţieni se plătesc la cursul curent), va fi lege pentru toate ţările membre. Inclusiv instanţele din România vor fi obligate să aplice această lege, care va trebui transpusă în legislaţia autohtonă. Trebuie însă o hotărâre judecătorească în acest sens comună sau individuală”, a declarat avocat Marius Vicenţiu Colţuc.
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a emis o decizie potrivit căreia instanţele de judecată din Ungaria pot modifica prevederile din contractele de credit în valută dacă acestea conţin clauze abuzive, precum cele referitoare la cursul de schimb care se aplică pentru calcularea ratelor, precum şi dacă termenii contractului nu sunt exprimaţi într-un limbaj simplu şi inteligibil.
Decizia a fost emisă la solicitarea Kuria (Curtea supremă din Ungaria), care judecă procesul unei familii maghiare împotriva OTP Bank, cei doi susţinând că este abuzivă prevederea din contractul de credit care stabileşte că ratele pentru rambursarea împrumutului se stabilesc la cursul de vânzare al băncii, mai mare decât cel de cumpărare, luat în calcul în momentul acordării împrumutului.
CJUE a dat dreptate clienţilor OTP Bank, susţinând că diferenţa dintre cursul de vânzare şi cel de cumpărare nu poate fi considerat un serviciu oferit de bancă, aşadar nu poate fi imputată clienţilor sub forma unei remuneraţii pentru plata unui serviciu. În consecinţă, instanţa naţională poate modifica contractul de împrumut, în cazul în care constată că prevederea este abuzivă.
Decizia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
Consumatorii care contractează un împrumut în valută trebuie să poată evalua consecinţele economice ale aplicării unei rate de schimb (rata de vânzare) la rambursarea împrumutului, care este diferită de cea aplicabilă la calcularea valorii creditului în momentul acordării (rata de cumpărare), se arată într-o decizie publicată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), în cazul a doi consumatori din Ungaria care au dat în judecată OTP Bank (Cazul C-26/13 Árpád Kásler and Hajnalka Káslerné Rábai v OTP Jelzálogbank Zrt )
Instanţa naţională poate înlocui o clauză abuzivă cu o dispoziţie de drept intern, cu scopul de a restabili un echilibru între părţile din contract şi pentru a păstra valabilitatea acestuia, adaugă CJUE.
Iată ce se mai arată în decizia CJUE:
„Potrivit directivei privind clauzele abuzive (Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, JO 1993, L 95, p. 29), clauzele abuzive dintr-un contract încheiat cu un vânzător sau un furnizor nu sunt obligatorii pentru consumatori. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte termenii care definesc obiectul principal al contractului şi caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de o parte, şi faţă de serviciile sau bunurile oferite în schimb, pe de altă parte, directiva autorizează statele membre să prevadă în legislaţia naţională ca respectivii termeni nu sunt supuşi unei evaluări a caracterului lor abuziv dacă sunt exprimaţi într-un limbaj simplu şi inteligibil. Legislaţia maghiară de punere în aplicare a directivei prevede o astfel de excludere.
La data de 29 mai 2008, dl Kasler şi dna Káslerné Rábai au încheiat un contract pentru un credit ipotecar într-o monedă străină, cu o bancă din Ungaria. Banca le-a acordat debitorilor un împrumut de 14.400.000 de forinţi maghiari (HUF), aproximativ 46.867 euro.
Contractul prevedea că rata de schimb în franci elveţieni a sumei împrumutului să se facă pe baza ratei de cumpărare a schimbului valutaraplicată de bancă în ziua în care banii au fost viraţi. În conformitate cu această prevedere, suma împrumutului a fost stabilită la 94.240,84 CHF. Cu toate acestea, conform contractului, suma în forinţi maghiari pentru fiecare rată lunară ce urma să fie plătită urma să fie stabilită cu o zi înainte de data scadentă a ratei, în funcţie de rata de schimb aplicată de bancă pentru vânzarea de franci elveţieni.
Domnul şi doamna Kasler au introdus o acţiune în faţa instanţei maghiare contestând prevederea din contract care permite băncii să calculeze ratele lunare în funcţie de rata de vânzare la cursul de schimb pentru francul elveţian. Ei susţin caracterul abuziv al acestei prevederi, întrucât în acest fel se aplica o rată de schimb diferită de cea utilizată în momentul în care împrumutul a fost pus la dispoziţie.
Kuria (Curtea Supremă din Ungaria), pronunţându-se în apel, a solicitat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene să stabilească dacă prevederea cu privire la cursul de schimb aplicabil la un contract de împrumut denominat în valută se referă la obiectul principal al contractului sau la raportul calitate/preţ al bunuri sau serviciilor furnizate. Acesta doreşte, de asemenea, să ştie, dacă prevederea contestată poate fi considerată ca fiind într-un limbaj simplu şi inteligibil, astfel încât să nu poată fi supus unei evaluări a corectitudinii acestuia, în conformitate cu directiva europeană.
În cele din urmă, instanţa maghiară doreşte să afle dacă, în cazul în care contractul nu poate continua, este eliminată clauza abuzivă, instanţa naţională este autorizată să modifice sau să completeze contractul.
Curtea reaminteşte, în primul rând, că interdicţia privind stabilirea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la obiectul principal al contractului trebuie să fie interpretată strict şi poate fi aplicată numai prevederilor care stabilesc obligaţiile esenţiale ale contractului. Kuria este cea care trebuie să determine dacă prevederea în litigiu constituie o obligaţie esenţială a contractului încheiat de domnul şi doamna Kasler.
Mai mult decât atât, Curtea notează că examinarea caracterului abuziv al prevederii în cauză nu poate fi evitată pe motiv că se referă la caracterul adecvat al preţului şi remuneraţiei, pe de o parte, şi faţă de serviciile sau de bunurile furnizate, pe de altă parte. Această prevedere doar determină rata de conversie dintre forintul maghiar şi francul elveţian, în scopul calculării ratelor, fără ca banca să furnizeze un serviciu de schimb valutar. În absenţa unui astfel de serviciu, costurile financiare care rezultă din diferenţa dintre preţul de cumpărare şi de vânzare a ratelor de schimb, care trebuie să fie suportate de către debitor, nu poate fi considerat o remuneraţie pentru un serviciu oferit.
Principalele condiţii pentru a beneficia de această decizie:
– sa existe un proces pe rol sau să depună un astfel de proces-colectiv sau individual;
– nu contează că decizia se referă la franci elveţieni, aceasta decizie se aplică şi celorlalte monede (euro, dolar etc);
– să fiţi cu ratele la zi la credite;
Sursa Evenimentul