Prima mare sărbătoare a anului îl cinstește pe Sfântul Vasile, apărătorul creştinilor, „păzitor de duhurile rele“.
În ziua de Sfântul Vasile cel Mare, tradiţia spune este bine să verşi vin pe masă, să spargi un pahar alb, să răstorni cutia de chibrituri sau să dai de pomană unui om sărac, ca să ai noroc tot anul. Conform tradiției, dacă prima persoană care intră în casă pe 1 ianuarie este bărbat vei avea noroc tot anul.
Dacă în ziua de Sfântul Vasile, după ce te speli pe faţă, te ştergi cu un prosop în care pui un ban de aur sau de argint, vei fi curat şi sănătos în tot anul. Totodată, dacă dormi de Sfântul Vasile, rişti să fii leneş tot anul.
La trecerea dintre ani şi pe 1 ianuarie, copiii obişnuiesc să meargă cu sorcova din casă în casă, pentru a le ura oamenilor bogăţie şi sănătate. Deşi sorcova era confecţionată, la început, din rămurele de pomi fructiferi sau din trandafiri, în prezent, ea este făcută din hârtie colorată şi beteală.
„Semănatul”, „Pluguşorul”, „Plugul cel Mare” sau „Vasilica” sunt alte texte cu care se urează în prima zi din an.
Cine a fost Sfântul Vasile
Vasile s-a născut în anul 330 d Hr, într-o bogată familie din Cappadocia, o regiune din centrul Anatoliei, Turcia de astăzi. Era o familie de greci stabilită în această regiune care în acele vremuri făcea parte din Imperiul Roman, mai precis, din regiunea Asia Minor.
Familia lui Vasile era foarte respectată în orașul Caesarea, o adevărată capitală a Cappadociei, un centru urban puternic din punct de vedere economic și cultural. Era unul dintre cei 10 copii ai lui Vasile cel Bătrân, un important avocat și orator dar și al Emiliei de Caesarea.
Familia din care provenea era una deosebit de pioasă, și în ciuda averii și a poziției importante pe care o deținea în această parte a imperiului, adoptaseră creștinismul încă de la început.
Înaintașii lui Vasile înduraseră inclusiv persecuțiile anti-creștine din timpul perioadei de anarhie militară a imperiului. Bunica sa maternă a devenit martir creștin, cu numai câțiva ani înainte ca împăratul Constantin cel Mare să recunoască religia creștină pe parcursul imperiului.
Vasile a fost crescut de bunica sa paternă, la rândul său o femeie foarte pioasă, numită Macrina.
Primul învățător al lui Vasile a fost propriul tată. Acesta era și profesor de retorică, fost elev al Sfântului Grigore cel Făcător de Minuni. Mai apoi, la vârsta adolescenței părăsește Caesarea natală și pleacă pentru a-și desăvârși educația și studiile în marile centre răsăritene ale vremii. Studiază la Constantinopol și Atena, inclusiv filosofie și retorică antică greacă.
După ce termină studiile la Atena, călătorește în Siria și Egipt pentru a învăța la noi școli filosofice și oratorice dar și pentru a cunoaște alte mari centre culturale. Se întoarce acasă și alege să urmeze o carieră laică. Mai precis, devine orator, avocat și profesor în Caesarea.