In perioada pandemiei, copiii sunt vazuti ca potentiali purtatori ai virusului sau ca „obstacole pentru Homeoffice”. Insa micutii sufera cel mai mult – mai ales cei din familii cu probleme.
„Mama, cand trece virusul?”, m-a intrebat fiul meu in varsta de opt ani. Ii este dor sa bata mingea cu prietenii pe terenul de fotbal. Pai, nici mama nu stie!
A fi parinte in aceasta perioada nu-i usor. Sa creezi si sa mentii o structura care sa faca posibila viata de familie in conditii de izolare este greu. Dar si mai grele sunt esecurile repetate legate de regulile auto-impuse. Parinti buni sunt parintii rabdatori, care nu tipa si satisfac ludic nevoile copiilor lor.
De aceea, masurile impuse pe perioada pandemiei afecteaza destul de serios multe familii. Brusc, toate au venit de-a valma: parinti suprasolicitati care lucreaza de acasa si, in acelasi timp, trebuie sa se ocupe de copiii care invata la domiciliu. Niste parinti care, pe langa grija zilei de maine, trebuie si sa-si consoleze sau sa-si linisteasca micutii. O situatie delicata mai ales pentru mamele sau tatii singuri.
Parintii isi pierd rabdarea mai repede ca de obicei si, in multe cazuri, esueaza in intentia lor de a-si creste copiii fara violenta. Presiunea psihica este uriasa pentru toti membrii familiei. Dar in primul rand pentru cei mici.