Când şi când presa relatează despre fapte nevrednice ale unor preoţi. Apoi, prin generalizare, mulţi îmi aruncă tot felul de acuze şi invective. Situaţia impune deci oferirea unui răspuns, motivat doar de faptul că tăcerea poate genera interpretări eronate. Aşadar, de ce păcătuiesc preoţii?
Mai întâi, trebuie înţeles că preoţii, asemenea tuturor oamenilor, nu păcătuiesc de ieri, de azi. Luptele preoţilor cu ispitele au fost şi vor fi permanent în istoria Bisericii. Doar că acum tehnologia şi multitudinea mijloacelor de presă fac aceste căderi mai vizibile. Poate prea vizibile, în opoziţie cu preoţii vrednici, dacă ar fi să analizăm valorile şcolii de jurnalism comercial, care spun că ştire nu este un fapt normal, firesc (un preot îşi face datoria) ci un fapt care devine eveniment, dincolo de firesc (un preot păcătuieşte). Dar, în democraţie, publicaţiile au tot dreptul să îşi aleagă orientarea editorială. Mi-aş dori însă, similar, să îşi asume şi responsabilitatea pentru crearea unor modele sociale. Dar deja asta este altă discuţie şi nu schimbă datele problemei: căderea în greşeală a clerului. Eu am aflat răspunsul la această întrebare după ce am citit o lucrare fundamentală: Tratatul despre Preoţie al Sf. Ioan Gură de Aur, unul din cei mai străluciţi teologi ai Bisericii, care a fugit cât a putut de Taina Preoţiei, dar pentru alesele calităţi a trebuit să se supună dorinţei celor din jur. Tot din cauza calităţilor sale a fost şi obiectul unor prigoane din partea celor ce se simţeau vizaţi de poziţiile sale ferme. Aşadar, să lecturăm, fie şi fragmentar, amplul tratat (190 pagini), scris pe la anii 370-380, pentru a obţine nişte răspunsuri.
Citeste mai mult: adev.ro/mtfcaj