„Eu personal sunt pentru scoaterea fondului, însă nu cred că lucrul acesta se poate face, care ar fi forma legală?“, arată preşedintele Uniunii Sindicatelor Libere.
Banii ceruţi la şcoală la începutul fiecărui an dau dureri de cap multor părinţi care nu au posibilităţi financiare şi nici obligaţia de a face treaba ministerului. Pe lângă caiete speciale, culegeri, fondul clasei, jucării sau alte rechizite în cazul claselor preşcolare, la şcoală li se mai cer acestora şi bani pentru fondul şcolii. Situaţii în care elevii sunt ameninţaţi cu notă scăzută la purtare în cazul în care nu adus banii pentru fondul şcolii nu ne sunt străine. Dintr-un gest benevol, unele şcoli româneşti transformă fondul şcolii într-un coşmar.
În această direcţie, elevii din ţară, reprezentaţi de consiliul Naţional al Elevilor cer interzicerea acestuia, pe motiv că încurajează statul să nu dea bani pentru Educaţie, pe principiul că merge şi aşa, oricum se face treaba la clasă cu banii părinţilor. Cei de la Consiliul Elevilor au propus ca în noua Lege a Educaţiei cei care cer bani dar şi cei care dau pentru fondul şcolii să fie sancţionaţi. Aceştia refuză să mai plătească fondul şcolii întrucât consideră că acesta dăunează învăţământului.
„Statul să spună că învăţământul gratuit în România nu este cea mai bună soluţie“
Fondul clasei şi fondul şcolii sunt, de zeci de ani, practici extrem de răspândite în România. Reprezentanţii învăţământului preuniversitar din judeţul Iaşi spun că este normal ca părinţii să vină cu idei, să pună flori în clasă, să înfrumuseţeze spaţiul unde învaţă copiii lor, însă nu într-atât încât aceştia să vină de acasă cu bani pentru mobilă ori alte pretenţii ale diriginţilor.
Pornind de la faptul că România este pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte investiţia în educaţie, sindicaliştii din învăţământul ieşean afirmă că: „Eu personal sunt pentru scoaterea fondului şcolii, însă nu cred că lucrul acesta se poate face, care ar fi forma legală? Fondul şcolii a făcut, din păcate, să compenseze lipsa de implicare a statului român. Până în 2007, fondul era binevenit. În momentul de faţă credem că sunt resurse suficiente pentru ca statul român să-şi asume responsabilitatea şi să subvenţioneze învăţământul cu sumele de bani necesare. Poate că ar trebui interzis, mi s-ar părea o manieră mai cinstită ca statul să spună: „Dom’le, nu vrem, nu putem“ şi atunci să spună că învăţământul gratuit în România nu este cea mai bună soluţie şi că cofinanţarea ar merge mai bine!“, a declarat Laviniu Lăcustă, preşedintele Uniunii Sindicatelor Libere din Învăţământul Preuniversitar