Pentru o mână de oameni, iarna a trecut. Nu au putut să facă nimic cât a fost zăpadă, atâta câtă a fost, şi nici în zilele cu ger. Acum e noroi, iar pământul musteşte de apă. Maşinăriile cu care sapă adânc după probe, la câteva zeci de metri de suprafaţă, parcă sunt trase şi ele în subteran. Dacă forezele pot să se afunde, important este ca autostrada care va trece pe aici în câţiva ani să fie solidă. Am fost la faţa locului şi am stat o zi printre primii oameni care muncesc deja în teren, ca să pună A8 „pe roate”.
La intrarea în Podu Iloaiei, chiar înainte de calea ferată, două foreze galbene se văd de o parte şi de alta a unui vechi canalul de irigaţii. Le puteţi vedea mai bine dacă aveţi ghinion şi vă prinde ambuteiajul.
În jurul fiecăreia roiesc trei oameni echipaţi în salopete verde fosforescent şi cu căşti pe cap. În zilele cu vânt puternic, cum a fost cea în care am ajuns la ei, echipamentul se dublează cu căciuli şi haine groase.
Forajele se fac chiar pe traseul autostrăzii, de obicei din 200 în 200 de metri, uneori pe distanţe mai scurte – cum e la Podu, pe cele două maluri ale canalului. O a treia foreză urma să fie instalată dincolo de calea ferată.
Fiecare maşină sapă până la 20 de metri adâncime, iar acolo unde urmează să fie pod, pasaj sau viaduct, până la 35 de metri. Tocmai de acolo de jos vin probele care apoi sunt trimise la Bucureşti pentru analiză. Pe baza rezultatelor, proiectantul va aplica soluţia optimă pentru platforma austostrăzii.