Parinti le-au fost cei din generatia X, care in Romania a coincis cu cea de tranzitie de la comunism la capitalism, cea de „sacrificiu”. Frustrati de propriile lipsuri, au oferit copiilor tot ce-au putut. Acum, tinerii pun pe timpul liber pret mai mare decat pe salariu. Vor program flexibil.
Angajatorii si parintii privesc aceasta atitudine drept narcisism sau lipsa de disciplina, responsabilitate si ambitie, dar tinerii au asteptari noi de la angajatori, fiindca si-au vazut parintii muncind din greu, fara sa le placa serviciul si neglijandu-si viata privata. Nu vor sa repete greseala.
Cine e de vina: tinerii, parinti, scoala, angajatorii?
Pe de alta parte, asta inseamna ca sute de mii de tineri nu-si gasesc un serviciu si traiesc pe spinarea parintilor pana dupa 30 de ani. Cot la cot, cei cu diplome si cei care nici macar nu si-au luat bacalaureatul se trezesc in fata aceleiasi dileme care pe multi ii aduce in pragul depresiei: ce sa fac cu viata mea?
In fata angajatorilor, tinerii absolventi par adesea lenesi, comozi si plini de pretentii. Cum scoala nu le da nicio directie, isi aleg meseria ignorandu-si complet potentialul profesional. De aici si valul de incompetenta. Vinovata e scoala, spun parintii. Tinerii zic ca vinovat e angajatorul. Iar angajatorul spune ca vinovat pentru esecul copilului pe piata muncii e parintele mult prea protector.
Unii sociologi vorbesc deja de „generatia pierduta”. Daca ne uitam la cifre, au dreptate: jumatate din liceeni nu-si iau bacalaureatul, iar din jumatatea care reuseste, un procent urias esueaza imediat.
Doru Dima este doctor in psihologia muncii si in cea organizationala. Echipa lui a consiliat in cariera 10 mii de elevi si studenti. „Cautam oameni si nu gasim!”, spune el. „Intrebarea este: ce cautam noi? Pentru ca din nefericire noi nu vrem sa intelegem ca tinerii de azi sunt altfel. Isi dau smsuri sau mesaje, unul langa celalalt, pentru ca asta este interesant, sa fim tot timpul online, tot timpul sa primim feed-back. Asta este o problema pe care companiile iar n-o iau in considerare”.
Deprofesionalizare sau autodescoperire
Odata educata in spirit liber, pentru generatia Y ingradirile si rigorile impuse la serviciu sunt de-a dreptul de nesuportat. Marian e un bun exemplu: la 18 ani a ales cariera de inginer, convins ca trebuie sa faca o facultate, dar si incurajat de tata. Dupa 10 ani recunoaste ca nu l-a atras si ca stia de pe atunci ca o sa faca altceva. Lucreaza de cateva luni ca barman, dupa 4 ani de zbucium si cautari.