Stăm prost. Foarte prost, la capitolul aritmetica elementară. Faptele aproape că nu mai contează, realitatea e construită doar din vorbe şi păreri. Nici măcar cifrele nu mai sunt clare. Or, tocmai cifrele creează o mare dezbatere. Mai precis, manevrarea lor. Marea problemă e că nu ştim câţi suntem, nimeni nu are habar, de fapt, câţi locuitori are ţara asta. Ne tot numără ca pe oile-n staul fără să ştim câţi ar trebui să fim.Curat întortochiat!
Anul trecut eram democraţia perfectă şi acu’ brusc, avem falie socială, incultură politică, instituţii făcute praf numai de la o plesnitură de guvern. Ce ţi-e şi cu România asta?! Azi e aşa mâine e altminterea. Noroc cu presa occidentală care ne informează corect, că mai aflăm şi noi cine e democrat şi cine dă lovituri de stat. De alfel, este unicul caz de lovitură de stat prin referendum, dar ce mai contează…
Între timp, oamenii se ceartă aiurea, şi dă-i, şi luptă.Urmează minirecensământul, care este un inventar nou aspra naţiei, iar schimonosirea datelor nu poate fi nici controlată, nici verificată, nici veridicidată, deoarece nu ştie nimeni în primul rând DACĂ mai suntem, dăcă mai existăm.
Spun asta deoarece oricum nu ne bagă nimeni în seamă, fie că am votat, fie că nu. Ne-au spus să băgăm cvorum şi l-am băgat. În urnă. Ei şi? Ce-a mai contat? Ce-am mai contat ?
Primarii îs suspectaţi ( şi cred cu mâna pe inimă că e real),că au avut sute de persoane decedate pe listele electorale, pentru a avea o baza de „votanţi” care să le asigure succesul în alegerile trecute, aşa că nici ei habar n-au ce şi cum.
Iată, numărătoarea deja a început iar. Nici nu ştim dacă tre’ să fim mai mulţi, mai puţini, sau deloc. Totul e doar o altă cale de umilire a întregii naţii. Jumătatea plină a paharului este însuşi faptul că se face un nou recensământ, de care era musai nevoie, întrucât, după atâtea evenimente, ştim câţi am fost, dar habar n-avem câţi am rămas. Jumatatea goală se observă mai clar când ne dăm cu stangu’n dreptul, numărându-ne unii pe alţii, într-un stil mizerabil, deoarece unii ne adaugă şi alţii ne elimină, după cum au interesul.
Un recensământ e altceva, totuşi, decât o colecţie de nume cu adrese şi CNP-uri. Asta e pentru administrație, de unde ar trebui să rezulte statistici utilizabile, din care poţi constata cum trăiesc oamenii ,în ce condiţii, dacă au copaci, teren şi serviciu, etc.
S-a făcut băşcălie pe tema întrebărilor de tipul „unde e situată bucătăria”şi „dacă există baie în locuinţă”. Nu sunt glume! Europa, dacă e interesată cu adevărat de noi, poate vedea că există enorm de multe locuinţe unde bucătăriile şi WC-urile îs în spatele ogrăzii, unde racordarea la apa curentă e irealizabilă, gazele aşteaptă proiectul Nabuco, iar drumurile de acces, adică infrastructura ) pentru care s-au furat banii mulţi, foarte mulţi,) au rams doar visuri.
Îmi amintesc de un recenzor care a trecut la mine locul naşterii – oraşul unde este maternitate, iar pe formular scria „domiciliul mamei la data naşterii”- adică satul (fără maternitate, căci m-am născut în propria-mi casă!) unde locuia mama…şi recenzorul a făcut a lehamite ,,eh, lasă aşa…,, La acelaşi recensământ mai era o chestie comică: chiar dacă soţii sunt egali, unul trebuie să fie maipresus decât altul, deoarece trebuie să fie cap de familie.
Nu-mi venea să cred, deoarece citind în Dex, acolo scrie: „capul familiei = o persoană care asigură traiul unei familii pe care o reprezintă din punct de vedere juridic”. Numai că, juridic, soţii se reprezintă fiecare pe el însuşi. Unul îl poate reprezenta pe altul numai dacă acesta are probleme psihice, dar nu cred că recensământul şi-a pus în minte să ne numere pe toţi la balamuc. Asta cu capul familiei mi-a plăcut mie cel mai tare, mai ales că am fost interogată de un domn trecut de prima tinereţe, care mi-a spus în faţă: ,,doamnă, aici trebuie să-l declaraţi pe soţ”. ,,De ce?” am sărit eu ca arsă, simţind că mi se calcă în picioare ceea ce abia reuşisem să construiesc treizeci si ceva de ani, adică să fiu ,,Capo di tuti,,. ,,Pentru că aşa este’’ mi-a răspuns calm domnul, deoarece rubrica are deja un X marcat la soţ. Nemulţumită de acest răspuns, am insistat ca să fie bifată şi cealaltă căsuţă, adică să fie o familie bicefală. Ei si?
Apoi, rubrică pentru cei care nu aveau un loc de munca, nu exista deoarece nu prea se voia să se ştie că oamenii nu au un locuri de muncă! Rămâneai trasnit şi când auzeai că milioane de oameni, dupa ce şi-au declarat CNP-ul, trebuiau să răspundă şi la întrebarea ,,care e data naşterii’’, iar recenzorii s-o scrie de milioane de ori, pe milioane de formulare, când data respectivă nu putea fi alta, decât cea înscrisă deja codificat, în milioane de CNP-uri. Muncă degeaba, hârtie irosită, timp pierdut, nervi zdruncinaţi şi stres cât cuprinde, ca să scrii încă o data, ceea ce fusese deja scris prima oară. Adevărul e că recenzorul ăla, ca alţii mii,a luat bani pentru timpul pe care l-a pierdut cu mine…Da pe mine cine m-a plătit că l-am pierdut cu el, dacă acum, când e nevoie, n-au datele exacte, deşi a trecut mai bine de o jumate de an?
Cu alte cuvinte, dacă se face acum din nou recensamântul, înseamnă că celălalt nu are valoare. Adicătelea, el a fost făcut degeaba, pe bani mulţi, banii noştri şi încă n-au reusit să aibă o bază de date comună, sănătatea, poliţia, fiscul (care are o fixatie pentru oamenii care au datorii, dar când ei au datorii, tac ca mortu-n popuşoi).
Prin urmare, nu e vina mea, cetăţean contribuabil, că ei nu sunt în stare să aibă deja datele mele, toate, inclusiv studii, stare civilă, etc. Eu nu am de ce să le mai răspund la întrebări, ba mai mult, statul are să-mi dea mie, o multime de explicaţii: de ce a împrumutat atâţia bani îndatorându-ne până când vom fi de mult putrezi, de ce mi-a taiat şi din salariu,de ce-a mărit TVA-ul, de ce platesc asa de mult la sanatate daca nu am avantaje, etc.
A ! că tot mi-am adus aminte: dar pe boschetari cum îi numără, sau ăia nu contează pentru că la canale nu există adresă, număr de persoane şi ocupaţie ? Or fi şi ei cetăţeni cu drept de vot, sau îs radiaţi de mult de pe liste şi în loc de semnătură, pun unii degetul…Vorba ceea,,morţii cu morţii şi noi să trăim ca să-i pomenim’’.
Discriminatoriu mai e recensământul ăsta.
Un singur lucru este just, că s-ar putea să nu mai fim de luna viitoare în Europa, că ăia de la conducerea ei să ne scoată pe uşă afară şi să ne dea un şut în pardon, că n-am ştiut să ieşim câţi ar fi trebuit la numărătoare, fie cu romii încurcaţi prin ţările lor, fie cu morţii, fie prin fentare, fraudare sau scopusare.
Răbdare, răbdare, acuşica vom afla dacă mai însemnăm ceva, dacă mai prezentăm vreun interes, dacă mai putem sta cu capul sus, sau dacă vom rămâne cu imaginea că suntem doar o hoardă ce stă gata să-şi recucerească locul în Europa care acum se arată atât de ostilă faţă de noi.