Sărbătoarea se mai numeşte şi Duminica Cincizecimii, sau Duminica Mare, se ţine la 50 de zile după Paşti şi este a doua sărbătoare rezervată botezurilor. Prăznuirea coincide cu sărbătoarea populară a Rusaliilor, când intră în scenă Căluşarii. Zilele de 19 şi 20 iunie, duminica Rusaliilor şi luni, a doua zi de Rusalii, sunt zile libere, conform deciziei Parlamentului.
La 50 de zile după Învierea Domnului, la îndemnul însufleţit al Sfântului Apostol Petru s-au convertit la creştinism 3.000 de oameni alcătuind cea dintâi comunitate creştină din Ierusalim şi nucleul Bisericii de mai târziu.
Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt a devenit, pe lângă Paşti, a doua mare sărbătoare rezervată botezurilor, în care nu se putea îngenunchea şi posti, iar spectacolele păgâne erau interzise.
În Faptele Apostolilor, Evanghelistul Luca povesteşte cum Duhul Sfânt, pogorât sub chipul unor limbi de foc asupra celor 12 Apostoli, i-a umplut de darurile sale.
Apostolii au căpătat puterea de a grăi în limbi străine şi au început să popovăduiasca în lume învaţătura Mântuitorului. Făcând minuni, i-au întors pe păgâni de la închinarea la idoli şi au adus la credinţa creştină oameni simpli şi împăraţi.
În România a predicat Sfântul Apostol Andrei, conform istoricului Eusebiu al Cezareei şi Sinaxarul din Constantinopol, fapt atestat şi de colindele dobrogene sau toponimiile locale: Peştera şi Pâraul Sfântului Andrei sau numele de Undrea, sau Andrea, dat lunii decembrie, în amintirea Sfântului Andrei, sărbătorit pe 30 noiembrie.
Până către sfârşitul secolului IV, Cincizecimea a fost sărbătorită împreună cu Înălţarea Domnului, apoi Înălţarea a fost mutată la 40 de zile de la Paşti, iar Cincizecimea a devenit sărbătoare de sine stătătoare.
În această zi, în biserici se aduc ramuri de tei sau de nuc, care se sfinţesc şi se împart credincioşilor, ca simbol al limbilor de foc coborâte peste Apostoli şi putere a Duhului Sfânt.
Sărbătoarea populară a Rusaliilor
Este dedicată în special spiritelor morţilor şi durează trei zile, în Moldova şi Transilvania, şapte zile, în Muntenia şi Oltenia, şi opt zile în Banat.
În credinţa populară, Rusaliile sunt spiritele morţilor care, după ce au părăsit mormintele la Joimari şi au petrecut Paştile cu cei vii, refuză să se mai întoarcă în locaşurile lor şi încep să facă rele oamenilor. Pentru a îmbuna aceste spirite care locuiesc pe lângă izvoare şi care prin cântecele lor pot lua minţile oricui, oamenii l-au numit Iele sau Zâne.
Rusaliile ar fi fost şi ursitoare ale copiilor la naştere sau prezicătoare ale morţii oamenilor şi pentru se a feri de pericol, oamenii obişnuiau să poarte – la brâu sau în sân, sau să pună – în paturi, pe mese sau sub perne, plante de care se temeau Ielele, pelin, usturoi, leuştean sau odolean, un obicei râspândit în special în Muntenia, Oltenia, Banat sau Moldova.
De Rusalii, în special în Transilvania, se împletesc cununiţe din spice de grâu şi flori de câmp, pentru a fi purtate de tineri la celebrarea căsătoriilor. În Moldova şi Muntenia, obiceiul era de a pocni frunze de tei sau salcâm pentru alungarea spiritelor rele, iar în Banat se preparau unsori pentru ungerea ugerului vacilor, se făceau descântece împotriva Ielelor sau se ungeau cu usturoi uşile caselor.
În Muscel şi în Dâmboviţa practicile de pomenire a morţilor erau dublate de obiceiuri şi ceremonii dedicate celor vii, aşa numitele Prins al Verilor şi Verişoarelor.
În Ardeal, cel mai aşteptat eveniment de către fete era împodobirea unui bou. Dacă atingeau coarnele animalului astfel înstruţat, era semn că trebuie să se pregătească de măritiş. Obiceiul înstruţatul boului se mai practică acum doar în câteva localităţi din judeţele Bistriţa Năsăud şi Cluj, iar etnologii spun că obiceiul datează din perioada romană şi este înrudit cu coridele din Spania.
În satul Şoimeni, din judeţul Cluj, de Rusalii, doi feciori se acoperă complet cu frunze. Stropiţi din abundenţă pentru ca ploile să nu ocolească localitatea, colindă din casă în casă să aducă belşug. Ritualul se încheie cu aruncarea frunzelor peste holde, pentru ca rodul să fie bogat, şi cu o petrecere.
continuarea aici