• Chinul prin care a trecut din cauza fratelui sau i-a marcat pentru totdeauna viata acestui iesean • Inca din primii sai ani de viata, acest barbat a trecut prin chinuri greu de imaginat • O mama iresponsabila i-a transformat copilaria intr-un calvar si tot ce i-a mai ramas acum pe lume poate fi strans in cateva plase
Un barbat de 41 de ani, din localitatea ieseana Costesti, a avut parte de un destin frant inca de la varsta frageda. Marinel Simireanu avea sa duca o viata chinuita. La sapte ani a trecut prin prima sa grea incercare: fratele acestuia i-a scos ochiul stang cu un foarfece, in joaca. Din pricina acestui nefericit eveniment, cativa ani mai tarziu, Marinel a fost pe punctul de a-si pierde chiar si viata.
La varsta de 9 ani, mama acestuia a decis sa-si abandoneze cei 9 copii si sotul si a fugit in Targu Neamt, unde a sperat sa-si refaca viata alaturi de un alt barbat. Ramas singur cu copiii, tatal muncea pe unde apuca, pentru a putea sa le asigure traiul minim de zi cu zi. Fiind plecat mai tot timpul de acasa, satenii au informat autoritatile despre situatia creata astfel, imediat copiii au fost luati de stat si impanziti in toata tara, in centrele de plasament.
„Aveam doar 9 ani cand s-a intamplat asta. Numai sora cea mare a ramas cu bunica. Pe restul ne-au raspandit la Casele de copii din tara. Noi suntem cinci baieti si patru fete. Am nimerit in acelasi Centru de Copii Cozmesti cu fratele meu mai mare cu doi ani, Vasile. El are acum grija de mine. La varsta de 15 ani am decis cu fratele sa ne reintoarcem acasa”, si-a amintit Marinel Simireanu. Dupa ce a absolvit cursurile gimnaziale, datorita situatiei precare in care se afla, Marinel a incercat sa se angajeze, numai ca, de fiecare data, era respins pe motiv ca nu are un ochi, pe care l-a pierdut in copilarie.
„Pe 19 noiembrie 1994 am avut un accident de tren. A fost mai mult o tentativa de sinucidere. Eu fiind fara ochiul stang, nimeni nu voia sa ma angajeze. Din aceste motive am clacat, am intrat in depresie si am recurs la acest gest. Accidentul s-a intamplat chiar aici, in Halta Costesti. Am stat internat in spital din noiembrie 1994 pana in iunie 1995”, a mai adaugat Marinel.
Continuarea pe BZI