Un nevăzător a vrut să urce într-un autobuz împreună cu labradorul care îi servea drept ghid. Șoferul a refuzat să primească în maşină câinele.
Un caz care a scandalizat opinia publică acum patru ani a ajuns la cea mai înaltă instanţă a ţării. În aprilie 2017, un păşcănean nevăzător a fost împiedicat să urce în autobuzul care trebuia să-l ducă la Sibiu, şoferul refuzând să accepte urcarea alături de acesta a câinelui însoţitor. La momentul respectiv, firma de transport a fost sancţionată cu un avertisment pentru discriminare. Contestaţia înaintată de aceasta a ajuns la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La începutul lui aprilie 2017, Petre Iordache a solicitat telefonic firmei Trans Polosam rezervarea a două locuri pe ruta Târgu Frumos – Sibiu, menţionând faptul că este nevăzător. El nu a precizat însă că al doilea loc era pentru labradorul însoţitor. Şoferul a refuzat să accepte prezenţa câinelui în zona pasagerilor din autobuz, afirmând că acesta poate fi transportat doar în cala de bagaje, în cuşti standard, în baza actelor de identificare şi sănătate ale acestuia, acte pe care Iordache nu le prezentase.
În faţa Curţii de Apel ieşene, firma de transport a invocat şi faptul că în autobuz se aflau încă 17 pasageri, iar comportamentul câinelui ar fi fost greu de anticipat, mai ales în condiţiile unui drum de peste 9 ore. Cum Iordache nu prezentase niciun document din care să rezulte că labradorul era un câine însoţitor, disputa ar fi fost doar una generată de prezenţa unui animal de companie în autobuz, nefiind vorba astfel de nicio discriminare.
Argumentele firmei au fost respinse însă de judecători. Aceştia au arătat că handicapul lui Iordache era evident, de unde şi necesitatea ca acesta să fie însoţit de un câine specializat. Or, conform legii, câinii însoţitori beneficiază de acces liber şi gratuit în toate locurile publice, deci inclusiv în mijloacele de transport. Trans Polosam se făcea astfel vinovată de discriminare încă din momentul în care a vândut două bilete, pentru pasager şi pentru câine, în locul unuia singur. „Nici teama pasagerilor nu constituie un motiv valabil. Teama de câini nu poate duce la îndepărtarea persoanei care foloseşte câine-ghid din mijlocul de transport în comun în condiţiile în care nu există elemente în temeiul cărora să se poată trage concluzia că acel câine a fost scăpat de sub control. Dreptul persoanei cu handicap grav de a fi însoţită de un câine-ghid este opozabil tuturor, inclusiv celorlalţi pasageri dintr-un mijloc de transport. A refuza accesul câinelui-ghid într-un loc public ori într-un mijloc de transport în comun echivalează, în realitate, cu a refuza accesul persoanei însoţite de câine. Aceasta este o formă evidentă de discriminare”, au argumentat judecătorii.
Magistraţii Curţii de Apel au respins ca neîntemeiată contestaţia depusă de Trans Polosam la avertismentul dat de Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării. Societatea de transport a depus recurs la această sentinţă, primul termen în faţa ÎCCJ având loc ieri.