O minte sclipitoare din Pașcani, șef de promoție în Franța

O minte sclipitoare din Pașcani, șef de promoție în Franța

Cum e să fii student la o universitate din străinătate? Bănuiesc că majoritatea elevilor și chiar profesorii caută răspuns la această întrebare. În ultimii ani, sute de elevi din România aleg să studieze în străinătate după terminarea liceului. Numai anul trecut, peste 100 de absolvenţi de liceu din Iaşi, cei mai mulţi dintre ei, elevi strălucitori, au plecat să facă facultatea în afara ţării. Asta și pentru că sunt domenii care la noi nu există ori nu sunt bine definite. La finalul studiilor, tinerii aleg să rămână acolo pentru o carieră de succes. Unul dintre motive este şi salariul, mult mai mare decât cel din ţară.

Unul dintre tinerii cu o minte sclipitoare care a ales să studieze în străinătate este Sabin Costea. Dupa ce a terminat studiile liceale la Colegiul „Mihail Sadoveanu” din Pascani a fost admis cu bursă la şcoala superioară din Lyon, Franţa, o şcoală prestigioasă în Europa. La finalul studiilor a fost cel mai bun din generaţia sa la Vatel (Institutul Vatel, cel mai important grup mondial al Stu­diilor de Management în domeniul Hotelier/Turism. Acesta are 35 de ani de experienţă educaţională şi 31 de şcoli în toată lumea.)

       Pentru specilizarea lui a fost șef de promoție pe toată Franța obţinând titlul de „Major National“.  Câteva cuvinte despre el găsiti si aici 

A lucrat în domeniul managementului hotelier, la Monte Carlo. A fost controlor de gestiune al hotelurilor Hôtel de Paris şi Hôtel Hermitage, ambele de cinci stele, situate în cartierul monegasc Monte Carlo. Se ocupa de in­ventare, controlul stocurilor tuturor centrelor de profit şi al centrelor de costuri din hoteluri, cum ar fi restaurantele, barurile, rezervele, room service-ul etc, dar şi de stabilirea bugetelor celor două întreprinderi: venituri, costuri, evenimente excep­ţionale, amortizări, marje.

De ce a ales să plece din România și mai ales cum decurge un an școlar în străinătate, ne spune chiar el în cadrul unui interviu acordat pentru BIT TV.

     De ce ai ales să studiezi în străinătate?  

Pentru că, din punct de vedere practic, pentru studii superioare ar fi fost imposibil să rămân, și simțeam oricum nevoia unei schimbări de peisaj, de aer și de mentalitate după 12 ani petrecuți acolo. Eram atras, la fel cum sunt probabil elevii acum în toată țara, dar mai ales în orașele mici de provincie, de posibilitățile ce mi s-ar fi deschis dacă mă hotăram să părăsesc România și să-mi fac ciclul superior de studii în străinăntate. De asemenea, am fost împins de o pură curiozitate: lumea e mare, iar eu văzusem doar o parte din ea.

       Cum au fost anii de școală? Care e structura?

Am ajuns într-o ambianță complet diferită de casă și de apropierea elev-profesor pe care am trăit-o la Liceul M. Sadoveanu”, unde fusesem elev 8 ani. Totul a început foarte rapid, prezentări succinte și direct muncă după aceea. Ritmul a fost destul de intens, având în vedere că aveam doar 10 săptămani de cursuri pe an în primii doi ani de facultate, cu o materie compactată pentru a permite aplicarea cunoștințelor în săptămânile de practică ce alternau cu cursurile.

Am avut, cu singura excepție a limbilor straine, doar cursuri noi, pe care nu le abordasem pâna în acel moment, de 2-3 ore, de la 9 la 6 fără excepție în fiecare zi a săptămânii, cu o oră de pauză de masă. Nu există ore care nu se fac, dacă pierzi în mod excepțional un curs de exemplu în decembrie îl recuperezi, chiar și în mai, peste 6 luni  –  mi s-a întâmplat. Temele cursurilor sau ale proiectelor pe care le făceam (aveam destul de des și teme după aceste 8 ore de școală obligatorii) erau variate, conectate direct sau indirect cu managementul din industria ospitalității, care era specialitatea școlii mele. Ca sa aveți o idee, principalele materii erau Gestiunea, Marketingul, Resursele umane, Fiscalitatea, Dreptul hotelier, Cultura profesională, Engleza și Spaniola.

Toate prelegerile erau foarte structurate și logice, fiind create luând în considerare dimensiunea carteziană a învățării în Franța, și mi s-au părut imediat relativ ușor de înțeles și de asimilat, căci aveam o obișnuință a muncii intelectuale fixată în școala de la noi. Toate erau în franceză, în afară de limbile straine, unde aveam profesori nativi.

        Se pune accent mai mult pe practică? În ce anume a constat? Ce ai făcut? Unde?

Pentru fiecare săptămână petrecută în sala de curs, aveam o săptămână de practică, în anul I în restaurantul hotelului, unde am descoperit recepția, ospătăria și bucătăria. Incepand din anul II, ne-am diversificat misiunile, participând uneori la hoteluri cu specific diferit din regiune, tendință accentuată în anul III. Spre exemplu, în anul III, din 8 săptămâni de practică, am lucrat 2 săptămâni la Sofitel, una la Hilton și una la Mercure, toate prestigioase lanțuri hoteliere.

Pe langă această parte operațională, de teren, un alt element important au fost stagiile de sfârșit de an, care fac parte din structura anului școlar și durează între 4 și 6 luni. In anul I am fost trimis la Saint-Tropez pe Coasta de Azur, unde am lucrat ca ospătar la restaurant și la room service, în anul II, în insula franceză Saint Barthelemy din Caraibe, unde misiunea mea a fost de concierge, în Monaco am fost stagiar controlor de costuri. Mi-am găsit și singur stagiul, școala m-a ajutat mult până în acest stadiu, este momentul să iau singur deciziile care țin de carieră.

          Despre profesorii de la Universitate ce poți spune?

          Profesorii erau în marea lor majoritate foști profesioniști, activi în diferitele lor domenii de expertiză, care se reconvertiseră în formatori spre sfârșitul carierei, de aceea unele dintre cursuri nu aveau neapărat un aspect școlar, și am avut multe de învățat nu doar din colaborarea cu ei, ci și din poveștile din spatele cortinei referitoare la multele meserii ale acestei lumi.

       Colegii?

Majoritatea colegilor mei avuseseră deja experiențe practice în acest domeniu, dăduseră un BAC profesional sau făceau parte din familii de hotelieri, dar erau și unele persoane care sperau să descopere sectorul ori care voiau să facă studii de licență complet diferite de specializarea din liceu, cum e și cazul meu. Pot să mă consider norocos că mi-am făcut prieteni buni în anii de studiu, ceea ce a reprezentat o condiție esențială pentru o integrare  completă, și țin legatura în continuare cu toți. Cu ei și prin ei am descoperit partea intensă a vieții de student, cu week-end-uri de integrare, petreceri, activități culturale, sportive de tot felul, am trăit acea joie de vivre care e farmecul culturii și mentalității franceze.

           Sfaturi pentru absolvenții care vor să urmeze studiile în străinătate?

Să studieze în străinătate dacă au șansa, chiar dacă nu e o universitate/facultate de top într-o țară cunoscută. E cea mai bună decizie pe care cineva de 18 ani o poate lua (și sunt convins în totalitate când zic asta), pentru ca îi va învăța totul, cum să se descurce singuri, cum să devină cu adevărat independenți, cum să descopere un loc total nou, alți prieteni, alte contacte, alte orizonturi, un șoc intercultural care le va permite să afle mult mai ușor cine sunt și ce potențial au. Pot lua singuri deciziile după, daca se întorc sau nu.

În rest, să asculte ceea ce le zic toți adulții și să încerce să asimileze sfaturile de bun-simț pe care le aud ca pe o muzică de fond dar adesea nu le aplică, să încerce sa elimine comportamentele inutile din viața lor înainte să se concentreze pe adăugatul altor elemente, să citească cât pot, sa învețe lucruri variate, inclusiv practice, și să profite de mulțimea de timp liber pe care o au la dispoziție, pentru că nu vor mai avea o perioadă asemănătoare în viața lor. *interviul pentru BIT TV a fost acordat în luna octombrie 2015.

De la aceeaşi Colegiul „Sadoveanu“ din Paşcani, îşi doresc să studieze. din toamnă, în străinătate 8 elevi, din care trei au primit deja un răspuns favorabil.