Dacă ajungeţi în Grecia şi aveţi nevoie de ajutor mai ales în rapot cu instituţiile statului elen, sau nu vă sunt respectate drepturile cetăţeneşti, atunci aveţi toate şansele să întâlniţi pe una dintre cele mai cunoscute românce de acolo. Este vorba despre Nina Ghiţă, o păşcăneancă în vârstă 44 ani care a ajuns în Atena în urmă cu 19 ani. Primul gând a fost că e ţară de tranziţie şi că o să se stabilească în Franţa. După un an, s-a apucat serios de treaba. A început să studieze limba greacă, urmând cursurile Universităţii din Atena, Facultatea de Filosofie, să facă voluntariat, să se implice în activităţi de promovare a României.
Pentru că a terminat Facultatea de Drept, în România, a reuşit să–şi deschidă un cabinet de avocatură, după mai mulţi ani în care a trebui să echivaleze examenele pentru a fi primită în Barou. Nina Ghiţă, specializată în Drept Penal – flagrante, colaborează cu avocaţi greci.
Mai mult, până acum câteva săptămâni a reprezentat românii din Grecia, fiind preşedinta Comunităţii Românilor din Atena.
Despre cum a ajuns să fie o femeie respectată şi de succes, citiţi interviul de mai jos.
Pentru cei care nu vă cunosc, ce ar trebui să ştie despre dumneavoastră?
Mă numesc Niculiţă (Nina) Ghiţă (fosta Florea), sunt născută în comună Vânători – Iaşi, am absolvit Şcoala Generală nr. 3 şi Liceul Industrial nr. 1 din Paşcani (Colegiul CF Unirea) şi, imediat după absolvirea liceului, am părăsit oraşul plecând la studii în Bucureşti, Facultatea de Drept.
Sunt căsătorită, mama a două fete şi sunt stabilită de 19 ani în Atena – Republica Elenă. Mă consider o păşcăneancă de origine deoarece, o mare parte din viaţă mea, am petrecut-o în acest oraş şi aş spune cea mai importantă. Cea care m-a format ca om, m-a educat şi mi-a pus baza unor principii sănătoase de viaţă.
Cum de aţi ajuns în Grecia? De ce Grecia?
E o pură întâmplare. La vremea respectivă speram să fie doar o ţară de tranzit şi să mă stabilesc în altă parte. Alegerea a fost a soţului meu, eu l-am urmat. Plecarea din România fiind determinată de foarte multe motive care nu ţin de situaţia economică. Aş spune că a fost mai mult o ambiţie a noastră de a ne demonstra de ce suntem capabili. Grecia era una dintre ţările pe care le vizitasem şi înainte de a mă stabili şi nu era printre ţările în care mi–aş fi dorit să rămân. La vremea respectivă îmi doream Franţa, dar nu a fost să fie.
Fiind o ţară diferită de România, de la cultură, climat, limba scris – vorbit, cum v-aţi adaptat vieţii de acolo?
Eu sunt o persoană sociabilă, comunicativă şi, astfel, imediat am reuşit să–mi fac prieteni şi să mă integrez, relativ, în viaţa elenă. Cu limba am avut probleme, iniţial. Puteam citi datorită faptului că am făcut limba rusă, dar nu înţelegeam nimic. Un mare dezavantaj, să spunem, a fost şi faptul că vorbesc franceză şi engleză şi oriunde aveam nevoie de comunicare uzăm de acestea.
O altă piedică a fost şi faptul că, imediat după stabilirea mea acolo, am rămas însărcinată cu cel de al doilea copil. Având deja unul eram mai mult casnică şi nu interacționam cu cetăţenii eleni. Singura cale de a auzi limba greacă era să urmăresc televizorul.
După un an de Grecia, începusem să înţeleg limba prin intuiţie. Imediat după naşterea celui de al doilea copil şi datorită faptului că aveam doar permis de şedere în Grecia (fără permis de muncă), am luat hotărârea de a urma cursurile de limba elenă ale Universităţii din Atena, Facultatea de Filosofie. Aşa s-a rezolvat problema limbii. Apoi am constată că Grecia nu e foarte diferită de România. Avem foarte multe în comun. Semănăm şi la propriu şi la figurat.
Cum aţi început activitatea acolo, ca profesie?
Ca avocat, mi s-au recunoscut studiile, exact la 10 ani de la stabilirea mea acolo. Exercitarea profesiei de avocat în alt stat este determinată de anumite condiţii pe care trebuie să le îndeplineşti. Ca să o pot exercitată în Grecia trebuia să am calitatea de cetăţean elen sau cetăţean U.E. Până în 2007 nu îndeplineam nici una din cele două condiţii. În 2007, mi s-a recunoscut diplomă, am susţinut examenele aferente de echivalare ale diplomei la Facultatea de Drept a Universităţii din Atena şi aşa am fost primită în Baroul Avocaţilor din Atena. De atunci am cabinetul meu de avocatură, care–mi poartă numele “Niculiţă Ghiţă” şi colaborez cu foarte mulţi colegi greci, eu fiind specializată în Drept Penal – flagrante.
Din anul 2000, când am absolvit cursurile de limba elenă şi am intrat în posesia certificatului de competenţă lingvistică, până în anul 2007, am fost traducător – interpret de limba elenă.
În paralel, însă, am practicat tot ce s-a putut. Am călcat, am fost ospătar, am fost responsabil al chioşcului de protocol din Ministerul Transportului, supervisor la Secţia Juridică – recuperare creanţe a băncii “Eurobank” , am avut birou propriu de traduceri şi consultanţă, etc., nu m-am dat în spate de la absolut nimic care ar fi putut să–mi aducă un plus de venit în familie.
Aţi avut două mandate ca preşedinte al Comunităţii Românilor din Atena. Cât de importată a fost această funcţie?
Am fost preşedinta Comunităţii Române Sf. Ştefan cel Mare din Atena, două mandate, din februarie 2010, până în februarie 2016. Anul acesta am renunţat să–mi mai depun candidatura. Am rămas, în continuare, coordonatoarea proiectului “Şcoala Românească din Atena” şi reprezentanta legală a acesteia, din motive care ţin de administrare, fiind în timpul anului şcolar şi până la desemnarea unei alte persoane de către nouă conducere a Comunităţii (şcoală desfăşurându–şi activitatea în cadrul acesteia).
Funcţia de preşedinte de Comunitate presupune foarte mare responsabilitate (din punctul meu de vedere).
A fost greu? Care au fost marile provocări, greutăţi şi satisfacţii ca preşedinte al acestei comunități?
Greu de spus, de exprimat în cuvinte. Funcţia presupune responsabilitate, aşa cum am menţionat şi mai sus, timp la dispoziţie şi o voinţă de fier. Eu sunt o persoană ambiţioasă, cu chef de muncă, viaţă şi de tot ce presupune acestea. Partea bună este că îţi da o satisfacţie personală, atunci când ai proiecte senine, de realizare a acestora. Eşti motorul şi îţi vezi după un timp realizările. Ştii dacă poţi fi lider sau nu. Îţi descoperi valori personale pe care, în orice altă conjuctură, nu ai avea ocazia. În ce mă priveşte, sunt satisfăcută, acesta fiind şi motivul pentru care nu am mai candidat. Ştiu că am fost o bună “inspiraţie”, pentru cei care au dorit să îşi creeze asociaţiile lor. Drept dovadă, activităţile desfăşurate de Comunitatea condusă de mine, au fost adoptate de toate Asociaţiile existente azi la Atena. Probabil ceva am făcut bine! Un motiv de satisfacţie în plus şi acest lucru e tot ce contează.
Părţile rele??? Sute, mii… Nu are sens să le menţionez. Uneori sunt atât de urâte şi murdare încât te determină să renunţi la tot ceea ce intenţionezi să faci. Păcat!
Aţi ajutat românii aflaţi în Grecia prin colaborare cu Ambasada României de la Atena?
Ce probleme au avut?
Cred că da. Am stabilit o punte de legătură între aceştia şi statul român, acolo, în Atena.
În ce priveşte Ambasada. Dacă va referiţi la problemele consulare, aici e o altă poveste. Am încercat în permanență. O colaborare excelentă, cu Secţia Consulară de la Atena, am avut până în anul 2014, în septembrie. Am putut găsi soluţii pentru problemele românilor din Atena, atunci când se aflau în imposibilitate de a le rezolva.
Exemple sunt multe şi natură problemelor acestora diferă de la caz la caz.
În ultimii doi ani, am intrat în conflict cu cei veniţi la post şi nu s-au mai putut găsi soluţii.
Problemele au fost create de refuzul acestora de a ne acordă saloanele Ambasadei pentru desfăşurarea de activităţi cu şi pentru elevii Şcolii Româneşti din Atena, stimulare la dezbinarea relaţiilor românilor stabiliţi acolo, serviciile consulare etc.
Purtaţi România în suflet şi asta se vede prin organizare de diferite evenimente pentru promovarea culturii şi tradiţiilor. Cât de importante sunt acestea pentru cei plecaţi din ţară?
Sunt româncă şi aşa voi rămâne. Eu nu am aplicat şi nici nu intenţionez, deşi am posibilitate, pentru cetăţenia elenă. O port în suflet şi sunt tare mândră de acest lucru. Evenimente, acţiuni de promovare a românismului în Grecia, am organizat şi până să fiu preşedinte de Comunitate, am făcut-o pe toată perioada preşedenţiei şi am să o fac şi de acum înainte. În esenţă, prin simplul fapt că suntem români, integraţi în societatea elena, în viaţă politică de acolo, ne exercităm profesiile în funcţie de studiile efectuate în România, suntem promotori ai României, în adevăratul sens al cuvântului.
Toate activităţile desfăşurate cu şi pentru români sunt importante. În acestea, ei îşi regăsesc identitatea, îi călătoresc spre copilărie, tinereţe, spre sărbătorile culturale şi religioase de acasă. Toate aceste evenimente au rolul de a forma o mică Românie pentru noi, cei plecaţi de acasă.
Cât de important este voluntariatul în carieră unui om?
Cine are la dispoziţie timp, voinţă şi posibilitate să o facă. În carieră nu te ajută, dimpotrivă, este prost înţeles şi, uneori, poate avea efecte grave. Vorbesc din experienţă.
Cât de mult a afectat activitatea românilor, evenimentele din ultimii an?
Foarte mult. Şi-au pierdut locurile de muncă, unii fiind nevoiţi să revină în România, alţii au luat-o către alte destinaţii. Este greu pentru toţi şi nu diferă de situaţia grecilor. Aceleaşi consecinţe şi pentru noi dar şi pentru ei.
Sunteţi mulţumită de ceea ce aţi realizat până acum, pe toate planurile?
Normal. Am 44 de ani, mi-am realizat o familie, am două fete minunate (una studentă la Medicină Generală, cealaltă în clasa a XII – a), mi-am făcut o carieră în domeniul pe care l-am dorit de copil, am avut funcţii în care m-am regăsit tot timpul. Nu aş schimbă cu nimic viaţă mea.
Încotro Grecia? Dar încotro România?
Greu de spus. Nu ţine doar de România şi Grecia. Din punctul meu de vedere, România este o ţară bogată – cu oameni săraci (politică prost aplicată, interpretare greşită a democraţiei etc) şi Grecia – ţară săracă – cu oameni bogaţi (tot din aceleaşi motive).
Ştiu că veniţi des în ţară, la Bucureşti. În Paşcani de când nu aţi mai fost?
În Bucureşti sunt domiciliată, aici e casa mea, aici îmi desfăşor şi o parte din activităţile profesionale şi extra. În Paşcani am fost anul trecut, în luna august. În general, vin în fiecare an. Mi–aş dori să vin anul acesta iar şi să întâlnesc pe toată lumea cunoscută (august).
Un cuvânt de final
Vă salut cu drag şi vă urez numai bine!