Doi mari oameni pe care i-am cunoscut au păşit, fulgerător, în lumea celor drepţi. Sunt de-a dreptul şocat de ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile! Chiar dacă îmi găsesc cu greu cuvintele potrivite, simt nevoia să spun câte ceva despre ei, în amintirea clipelor petrecute în preajma lor.
Pe 30 iunie 2018, la ora 18.00, a murit Leonard Gavriliu, la vârsta de 91 ani. A fost un om de înaltă ţinută intelectuală şi morală, care a contribuit enorm la dezvoltarea culturii locale. Lui i se datorează apariţia primei cărţi tipărite la o editură din Paşcani, după care au urmat alte aproape 100 de titluri. Îmi aduc aminte cum, în anul 2001, când a revenit în oraşul copilăriei sale, a păşit pragul redacţiei noastre, a ziarului ”Orizontul”. Arăta parcă desprins din filele unui roman istoric, cu vorbe şi gesturi îndelung şlefuite. M-a întrebat dacă acolo se afla Editura Moldopress, apoi dacă dorim să tipărim cărţile domniei sale. Propunerea lui ne-a lăsat fără cuvinte. La acea vreme noi tipăream doar ziarul şi câteva reviste, eram hăituiți prin tribunale cu zeci de procese de cei care voiau să ne reducă la tăcere şi eram plini de datorii. Se lucra rudimentar, cu calculatoare şi soft-uri incomparabile cu cele de acum. A insistat, iar eu am acceptat! Au urmat sute de ore petrecute împreună! Dicta şi corecta singur textele culese la calculator, dar tot se mai strecura câte o greşeală. Totdeauna venea cu o vorbă bună şi ceva dulce pentru Sanda, Cici sau Mihaela, fetele care aşezau cuvintele în pagini. “Aventuri pe Siret” a fost prima şi cea mai vândută carte editată de Moldopress. Au urmat alte câteva zeci de titluri, cea mai complicată lucrare fiind “Dicţionarul de cereblorogie”. Profesorul avea o putere de muncă fantastică. Scria, mai repede decât puteam noi face transcrierea la calculator, articole pentru ziare şi reviste, cărţi, recenzii şi traduceri. Toate cu o energie debordantă, grăbit ca timpul să nu vină peste el! După amiaza jucam şah. Deși nu îi plăcea să piardă, niciodată nu şi-a pierdut cumpătul!
Puţini ştiu că Leonard Gavriliu a ţinut un jurnal din anii tinereţii până când nu a mai putut să scrie. Sunt peste 20 de volume de istorie despre municipiul Paşcani şi viaţa scriitorului. Ele au fost lăsate soţiei mele şi urmează să fie tipărite, iar întreaga sa bibliotecă a fost donată Bibliotecii Municipale. Toţi cei care l-au întâlnit şi cunoscut sunt probabil consemnaţi în aceste pagini, mai ales scriitorii şi politicienii. Uneori ne era frică de ce avea să scrie despre noi, cei de la redacţie, despre dezamăgirile şi supărările lui. Asta deoarece avea un spirit critic fără compromisuri, uneori incomod. A purtat polemici memorabile cu unii scriitori, care până la urmă i-au dat dreptate! Era un riguros documentarist şi un bun cunoscător de oameni. Nu este de mirare, având în vedere titlul de doctor în psihologie şi ani buni de carieră ca jurnalist în capitală.
Revista “Spiritul Critic” a fost instrumentul principal prin intermediul căruia şi-a făcut publice aceste preocupări. Revista a fost înfiinţată şi scrisă în mare parte de el. La început am fost implicat ca director-editor, apoi activitatea a fost coordonată de profesoara Monica Costea. După plecarea ei din oraş, profesorul şi-a scris, editat şi tipărit singur revista. Între timp a învăţat să folosească bine calculatorul şi programele de editare, dar şi reţelele de socializare. Trebuie spus că toate costurile pentru tipărirea cărţilor şi revistelor au fost suportate de el. Am lăsat la urmă contribuţia sa cea mai importantă. Profesorul Gavriliu a influenţat destinele multor oameni de cultură din Paşcani. Vasile Avrămiuc, Carmen Pasat, preotul Mihai Mocanu sunt doar câteva dintre persoanele care au fost încurajate şi îndrumate să îşi publice creaţiile.
Pe 3 iulie a murit, într-o clinică din Viena, omul de afaceri Toader Burțilă. Cine ar fi crezut că destinul acestui om se va opri aşa devreme, pe neaşteptate! Toţi care l-au cunoscut au avut de învăţat şi de câştigat de la el! Eu sunt unul dintre ei şi îi sunt mereu recunoscător! A fost un vizionar, cu mult înaintea vremurilor pe care le-a trăit, un om priceput şi bun! Cineva povestea despre el că este printre puţinii oameni bogaţi din zonă care are întreaga avere fiscalizată, adică obţinută pe căi legale. A investit în afaceri aflate la început de drum în România, cea mai cunoscută fiind reţeaua de televiziune Electron M BIT.
În vara anului 2008 m-a invitat să coordonez activitatea postului local de televiziune TV BIT Paşcani. Mi-a zis că îi place ziarul ”Orizontul” şi că ar dori ca ştirile, anchetele şi reportajele pe care le publicăm să fie difuzate şi la televizor. Evident, avea şi un interes; nu l-a ascuns, ci a vorbit despre el. Avea planuri de a vinde reţeaua şi dorea ca, până atunci, să îşi menţină abonaţii, iar pentru asta era nevoie de un program îmbunătăţit. Aveam la dispoziţie un buget minim, libertatea de a îmi alege echipa şi garanţia că nu va interveni nimeni în politica editorială. Răspunsul trebuia să îl dau imediat. Am stat câteva ore pe gânduri, pe o bancă, împreună cu prietenul meu Emilian Şoldan. Decizia a fost grea pentru că televiziunea este diferită de presa scrisă. În câteva săptămâni, eram pentru prima dată în faţa camerei de luat vederi, uimit de ceea ce mi se întâmplă. S-a ţinut de cuvânt: nu a intervenit niciodată în ştirile sau anchetele noastre, deşi a avut de suferit din cauza presiunilor făcute de fostul primar Grigore Crăciunescu. Un an mai târziu mi-a propus să o cumpăr, iar asta mi-a schimbat viaţa. Preţul a fost derizoriu, cu puţin peste 10.000 de lei, în rate, dar răspunderea era uriaşă. Singura condiţie a fost să nu schimb numele televiziunii. A avut dreptate, orice alt nume aş fi încercat, pășcănenii îşi aduc aminte tot de Electron M Bit. Deşi au trecut aproape 10 ani de atunci, unii încă ne mai sună să ne spună că sunt probleme cu cablul sau ne caută pentru plata facturilor!
Toader Burțilă a cochetat şi cu politica. A fost membru P.N.L., apoi social-democrat, deşi a gândit şi acţionat întotdeauna ca un liberal autentic. A refuzat să candideze pentru funcția de primar, motivând că un furnizor de servicii nu va fi niciodată iubit, dar, în calitate de consilier local, a fost mereu preocupat de dezvoltarea economică a Pașcaniului.
Dispariția lor este o mare pierdere pentru cei care i-au cunoscut!
Dumnezeu să îi odihnească în pace!