Condamnată la orbire veşnică din cauza neglijenţei doctorilor, o fetiţă din Târgu Frumos uimeşte cu talentul său muzical. Deşi partiturile sunt „mute” pentru ea şi este nevoită să înveţe sonate întregi pe de rost, Livia Frona, sau „micul Mozart” al Liceului Special „Moldova”, dă dovadă de maturitate, răbdare şi un talent înnăscut de fiecare dată când se aşează în faţa pianului
„Este mâna lui Dumnezeu!”. Acestea sunt cuvintele de pe buzele tuturor celor care o înconjoară pe micuţa Livia Frona, pianista oarbă de la Liceul Special „Moldova” din Târgu Frumos. Venită din satul Ajudeni, comuna Tămăşeni, cu un mănunchi de vise şi speranţa că va învăţa ce este normalitatea, copila i-a cucerit pe toţi din juru-i cu talentul său muzical. Nevăzătoare din naştere, Livia a învăţat că frumosul înseamnă muzică şi muzica înseamnă frumos. „Mă simt bine când sunt în faţa pianului. Ştiu că mama sau doamna profesoară sunt lângă mine, ştiu că muzica ajunge în sufletul fiecărui om, iar bucuria mea cea mare este atunci când ele îmi spun că le-a plăcut ce am cântat”, povesteşte cu emoţie în glas Livia.
A venit în Târgu Frumos acum patru ani, când părinţii au înţeles că trebuie să înveţe să se adapteze în societate, chiar dacă viaţa ei va fi în întuneric. Fiind un copil deştept şi foarte perspicace, primul contact cu societatea l-a avut la în comuna Tămăşeni, unde a urmat cursurile unei grădiniţe normale. Cu toate acestea, am aflat de la mama Liviei, că lupta pentru integrarea în societate costă, părinţii fiind obligaţi să găsească o soluţie pentru ca fiica lor să fie supravegheată aşa cum era nevoie. „Am făcut tot posibilul să îi oferim o viaţă cât mai aproape de normalitate. Pentru că ne-am dorit să înveţe la o grădiniţă cu program normal, am făcut eforturi financiare şi i-am angajat o persoană care s-a ocupat în permanenţă de ea”, explică Angela Frona. Tot de la acesta aflăm că muzica a intrat în viaţa micuţei de la vârsta de cinci ani. „A fost o perioadă dificilă. Unui părinte nu îi este uşor să se înveţe cu gândul că cel mai scump om din lume- copilul – suferă. Treptat, am câştigat încredere şi am înţeles că am un copil minunat. Într-o noapte, copleşită de gândurile că Livia nu va putea face tot ce îşi doresc copiii de vârsta ei, am avut un vis în care am simţit că ea ar putea cânta la pian”, povesteşte Angela cu lacrimi în ochi. Nu şi-a dorit niciodată să găsească logica acestui vis, a înţeles că e „un semn”, iar a doua zi a dus-o pe Livia la prima lecţie de pian.
Foto Evenimentul