Pregătirile pentru sfânta zi de Bobotează sunt pe ultima sută de metri. Preoţii au mers cu Ajunul pe la casele oamenilor, s-au pregătit butoaiele cu apa care urmează să fie sfinţită dar şi un alt simbol – crucea de gheaţă a fost amplasată în curțile bisericilor, acolo unde vor avea loc slujbe religioase.
Botezul Domnului sau Bobotează este una din cele mai populare sărbători ale Ortodoxiei. În ajunul acesteia, credincioşii postesc şi se pregătesc într-un mod special pentru a întâmpina marele praznic. Aceştia primesc preotul cu „botezul” sau cu „Iordanul”, care le binecuvântează locuinţele şi gospodăriile cu Agheasmă Mare.
Cu o zi sau două înainte de marele botez, oamenii bisericii împreună cu preotul merg în zona lacurilor şi iazurilor îngheţate de unde decupează o cruce.
Tradiţia de Bobotează, veche de aproape 150 de ani se păstrează cu sfinteie şi în aceste zile, iar în mai toate bisericile credincioşii vor găsi câte o cruce de gheaţă. De exemplu la biserica din Fântânele şi astăzi se mai lucra la sculptură. Ea urmează să fie împodobită cu flori, tricolor şi pânză albă. Pentru noroc, se spune că e bine de pus un bănuţ în sculptură.
Tradiţii şi superstiţii în legatură cu această zi sunt foarte multe. De exemplu, în seara de Ajun se săvârşeau practici de aflare a duratei vieţii. Înainte de culcare, se luau cărbuni din vatră şi se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea că primul care va muri, va fi cel al cărui cărbune se va stinge mai repede.
Dincolo de semnificaţia religioasă, le amintim fetelor nemăritate că marţi noapte trebuie să îşi pună busuioc sub pernă, pentru a-şi visa ursitul. Totodată, fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează pot fi sigure că se vor mărita în acel an, spune tradiţia populară. Se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile. Tradiţia mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se da nimic cu împrumut.
În ziua de Bobotează are loc sfinţirea apei, în timpul slujbei de Iordan. După slujba de sfinţire a apei, transformată în agheasmă, fiecare om îşi ia apă sfinţită în vasele de lemn sau de sticlă cu care a venit de acasă. Odată ajunşi acasă, oamenii sfinţesc cu agheasmă șură, grajdul, animalele din grajd, pomii din livada, casă şi interiorul casei.
Bobotează, serbată în ziua de 6 ianuarie, încheie ciclul sărbătorilor de iarnă şi are, pe lângă înţelesurile creştine – momentul naşterii spirituale a Mântuitorului – trăsături de mare sărbătoare populară.
Bobotează cumulează elemente specifice de reînnoire a timpului calendaristic, la riturile creştine adăugându-se practici populare de purificare a spaţiului şi de alungare a spiritelor malefice.