Cu un an înaintea Centenarului Marii Uniri ar trebui, mai des, să aducem câte un omagiu eroilor patriei, care şi-au dat viaţa pe câmpul de luptă pentru existenţa acestei naţiuni. Nu greşim dacă afirmăm faptul că fără jertfa românească din Războiul de Independenţă din 1977-1978 nu ar fi existat nici 1 decembrie 1918, momentul de graţie al naţiunii române care a unit pe toţi românii în interiorul aceloraşi graniţe.
Revenind la Războiul de Independenţă, cunoscut în istorie şi ca Războiul Ruso- Turc, la data de 26 iunie 1877, adică exact în urmă cu 140 de ani, avea loc primul schimb de focuri între artileria română şi cea otomană în zona Vidin- Calafat, moment in care cade la datorie sergentul Nicolae Popescu, prima jertfă românească din Războiul de Independenţă.
Fără acest sacrificiu suprem pentru ţară şi naţiune, probabil ca nu am mai fi amintit de victoriile româneşti de la Griviţa, Rahova sau Plevna şi, în final, de obţinerea şi recunoaşterea independenţei faţă de Imperiul Otoman.
În anii premergători războiului de independenţă, România aflată sub conducerea lui Carol I era un stat mic de doar 121.000 km p, cu o populaţie de doar aproximativ 5 milioane de locuitori, alte 5 milioane de români trăind în afara graniţelor, sub ocupaţie străină.
Statutul României, deşi condusă de un principe străin, era unul foarte dificil pe plan european, din cauza statutului de vasalitate faţă de Imperiul Otoman. Primele semne de beligeranţă au avut loc în 1876 când s-au răsculat populaţiile de la sud de Dunare şi Balcani, prilej cu care România a declarat mobilizarea parţială a populaţiei fortificând şi mai multe puncte strategice de-a lungul Dunării.
La data de 29 aprilie respectiv 30 aprilie 1877, Adunarea Deputaţilor şi Senatul declara ruperea relatiilor diplomatice cu Imperiul Otoman şi recunoasterea existenţei stării de război pentru ca, la data de 9 mai 1877, Mihail Kogalniceanu să proclame independenţa României: “Aşadar, domnilor, nu am nici cea mai mică îndoială şi frică de a declara …că noi sîntem o naţiune liberă şi independentă”
Jertfa sergentului Nicolae Popescu a contribuit alături de sacrificiul altor 27.000 de victime ( morti, raniti sau bolnavi cu afectarea integritatii fizice ) la recunoasterea, inclusiv de către Rusia, a independenţei României, precum şi la recâştigarea în graniţele României a teritoriilor regiunii Dobrogei cu Portul Constanţa, Insula Şerpilor şi Delta Dunării, după 146 de ani de stăpânire străină.
Jertfa eroului Nicolae Popescu este cu atât mai importantă cu cât obţinerea independenţei României nu s-a făcut de bună voie, de către marile puteri europene ci s-a făcut cu pierdere de vieţi omeneşti în lupta de eliberare naţională.
Glorie veşnică eroilor români căzuţi pentru independenţa şi unitatea naţională !
Vă mulţumesc,
Deputat PSD Axinte Vasile
Nu uitați că pe pagina de facebook – https://www.facebook.com/