Continuăm seria „DOSARELE ZDI” dedicată dezbaterii privind o posibilă reorganizare administrativ-teritorială cu o analiză asupra celei mai mici comune din județul Iași după numărul de locuitori: Cucuteni. Este o localitate celebră pentru ceramica ce a dat numele uneia dintre cele mai cunoscute culturi preistorice din Europa. Are doar 1.100 locuitori. Cum se descurcă cu fondurile?
La ultimul recensământ, comuna Cucuteni număra 1.103 locuitori, iar datele ridică o întrebare esențială: cât de viabilă este, pe termen lung, o comună atât de mică, cu populație îmbătrânită, într-un context în care reforma administrativă este tot mai intens discutată? Situația nu se regăsește doar în cazul comunei Cucuteni. De exemplu, cea mai mică comună a țării este Bătrâna, din Hunedoara (113 locuitori), iar cel mai mic oraș este Băile Tușnad din Harghita (1.560 de locuitori).
Patru sate, două sub pragul de 200 de locuitori
Situată la aproximativ 10 kilometri de Târgu Frumos și la circa 60 de kilometri de municipiul Iași, comuna Cucuteni este alcătuită din patru sate: Băiceni, Bărbătești, Cucuteni și Săcărești.
Potrivit datelor ultimului recensământ, două dintre acestea nu depășesc 200 de locuitori:
- Băiceni – 259 locuitori;
Bărbătești – 172 locuitori;
Cucuteni – 485 locuitori;
Săcărești – 187 locuitori.
Vizită în cea mai mică comună a județului Iași
Reporterii „Ziarul de Iași” au ajuns în comuna Cucuteni pe 24 februarie, în dorința de a vedea cum se prezintă cea mai mică comună din județul Iași. Ne-am oprit întâi la Primăria Cucuteni, pentru a discuta cu primarul Pamfilică Brînză, care era plecat însă „la o ședință cu niște proiecte”, după cum a declarat chiar acesta într-un apel telefonic în următoarea zi.
Din Târgu Frumos până la Cucuteni am trecut prin „Valea Serelor”, aproape fiecare casă având în spate cel puțin o seră, mai mare sau mai mică. Ajunși în Cucuteni, am găsit și case bătrânești părăsite, și încă locuite, pe modelul clasic cu acoperiș în patru ape, prispă împrejmuită cu gărduț de lemn și arcadă de vie în curte, dar și case noi, cu etaj, geamuri largi și mașini la poartă.
Am nimerit o zi rece și ploioasă, iar locuitori pe stradă nu ne-au prea ieșit în cale, cu excepția unui domn care ne-a explicat că „oameni mai sunt, dar copii nu prea”.