2.2 C
Paşcani
duminică, decembrie 29, 2024

Să nu alergi după premii, să nu renunți pe parcurs, muncește, experimentează – 10 pentru FILM la TIFF, 2023 (Mihai Brezeanu, un interviu cu Costi Apostol, Să nu alergi după premii, să nu renunți pe parcurs, muncește, experimentează – 10 pentru FILM la TIFF, 2023) – un interviu cu actorul pășcănean, Costi Apostol

Costi Apostol e actor al Teatrului Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe  din 2016. La TAM, a jucat în peste 20 de spectacole, colaborând cu regizori ca Radu Afrim, Cristian Ban, Catinca Drăgănescu, Eugen Gyemant și Alexandru Dabija, devenind, la 31 de ani, unul dintre cei mai buni actori de teatru de comedie din țară.

Cu Blasted (2022, regia Bobi Pricop) și La ronde (2023, regia Eugen Jebeleanu), talentul său și-a dezvăluit noi și surprinzătoare valențe. În cele ce urmează, Costi vorbește despre lungul drum de la Pașcani la UNATC (licență & master), Gala HOP 2014 (Premiul Sică Alexandrescu), TAM și TIFF 2023. (Mihai Brezeanu, un interviu cu Costi Apostol, Să nu alergi după premii, să nu renunți pe parcurs, muncește, experimentează – 10 pentru FILM la TIFF, 2023)

Foto: Sabina Costinel

Mihai Brezeanu: Costi, să începem cu începutul, zic. Ești născut în Pașcani, în 1992. Ai absolvit Colegiul Național „Mihail Sadoveanu” din localitate și apoi ai făcut licență & master de arta actorului la UNATC. Cum de ai ales să mergi la facultate la București și nu la Iași?

Costi Apostol: Au fost mai multe motive care m-au determinat să merg spre Capitală, unele dintre ele caracteristice unui puști de optsprezece ani din provincie. În primul rând, simțeam nevoia de a-mi încerca norocul într-un oraș mare, conceptul de „big city life” era ceva ce îmi doream să experimentez atunci, iar Iașiul nu îmi dădea senzația asta. Și nici nu voiam sa plec din țară. Am dat și la Cluj admitere, am intrat, dar, în final, am ales Bucureștiul.

M.B.: Ce a urmat după terminarea facultății?

C.A.: Era vara lui 2014, promoția mea abia terminase facultatea, eram încă buimaci, aveam poftă de lucru, dar nu găseam răspuns la întrebarea: „De unde să încep?”. Nu auzisem de concursuri de angajare în teatre (nu mai știu dacă erau sau nu înghețate posturile), de castinguri nu prea aflam, astfel că masteratul era o plasă de siguranță pe care ne bazam mulți dintre noi în acel moment. Erau încă doi ani petrecuți în mediul academic, care, speram noi, urmau să ne pregătească să înfruntăm realitatea de după. (Mihai Brezeanu, un interviu cu Costi Apostol, Să nu alergi după premii, să nu renunți pe parcurs, muncește, experimentează – 10 pentru FILM la TIFF, 2023)

Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici

Recomandări