Săptămâna patimilor – Semnificația zilelor de luni și marți
Începând cu ziua de Florii, Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului s-a intrat în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
De luni începe Săptămâna Patimilor, o perioadă de pocăinţă şi îndreptare duhovnicească pentru toţi creştinii, care încheie astfel vremea de pregătire sufletească pentru cea mai mare sărbătoare creştină. În biserici se vor oficia în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl „petrec” pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.
Fiecare zi are o semnificaţie aparte, în care credincioşii rememorează evenimentele din ultimele zile din viaţa pământească a Mântuitorului, înainte de Înviere.
Lunea Mare este cunoscută ca ziua Pildele pentru ucenici. Biserica a stabilit ca în această zi să se facă pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob, şi a smochinului ce s-a uscat prin blestemul Domnului. Istoria smochinului a fost aşezată în Lunea Mare ca un îndemn la credinţă şi umilinţă. Fiecare suflet lipsit de roadă duhovnicească e asemuit cu smochinul care se usucă prin blestem şi este trimis la focul veşnic. Ca obiceiuri și superstiții, în Lunea Mare, femeile încep curățenia de Paște.
Marţea Mare este ziua când se amintește de Parabola fecioarelor înţelepte. Este ziua în care Iisus le-a spus ucenicilor parabola celor zece fecioare şi pe cea a talanţilor. Pe cinci dintre fecioare le numeşte înţelepte, căci s-au îngrijit de untdelemn, adică de faptele lor bune. Pe celelalte cinci le numeşte nebune, pentru că, deşi aveau şi ele virtutea fecioriei, nu aveau în aceeaşi măsură fapte bune. Ca superstiție și tradiție, se zice că în Martea Mare se aspira, se da cu matura, se spala geamuri si se fac treburile grele pe langa casa.