Într-o lume în care avem informația la îndemână și tehnologia ne abundă, într-un sat din județul Iași, bătrânii se luptă pentru păstrarea tradițiilor românești. A fost înființată și o Asociație, iar administrația din localitate îi susține pentru promovare. Astfel, a fost organizată o șezătoare, în cadrul căreia toți meșterii populari din zonă, de la pricepuții într-ale opincilor, fluierelor sau a picturilor și țesutului la război s-au adunat și au povestit tinerilor despre activitățile de altădata. Nu au lipsit cântecele populare dar și jocul. Pentru ca cei prezenți să aibă spor s-au servit sarmale și un pahar cu țuică sau vin, după preferință.
Vocea dulce și cântecul de altădată au mângâiat pe cei prezenți la șezătoarea organizată de către primăria din Scobinți împreună cu Asociația Artizanilor Populari din sat. Activitățile făcute de străbunicii noștri în zile de sărbătoare au fost aduse în prezent. Oamenii satului, îmbrăcați în straie populare au țesut, împletit, cusut și lucrat la covoare, ii, șosete și fulare dar și la opinci sau măștile de Anul Nou.
Opincile până nu de mult purtate de către bunicii noștri au devenit piesă de muzeu și foarte rar mai sunt încălțate de artiștii de muzică populară din zonă. Pentru o singură pereche se lucrează câteva ore, iar ele se distrug în câteva săptămâni. Nea Curecheriu, meșter popular și numit tezaur viu, ne-a și arătat cum se fac opincile, ce reguli trebuiesc respectate și cu ce erau protejate pe vreme rea, de ploie, de ninsoare.
Tot el, un iubitor al tradițiilor face fluiere și fluerașe. La început, recunoaște că a fost mai greu dar acum se mândrește cu obiectele din lemn de prun sau soc pe care reușește să le ducă la bun sfârșit. El spune că atunci când îl apucă dorul, cântă.
Un alt obiect construit cu drag de oamenii din comuna este masca Cerbulului de Anul Nou. Aici, fiecare mărgică este cusută manual. Nu lipsesc coroanele de brad, canafii și zurgălaii. După ce este gata, se adună formația, de prin toamnă, iar timp de două luni flăcăii fac repetiție și merg prin toată țara unde participă la festivaluri. Munca lor a fost răsplătită cu diplome și recunoștință.
Tot la șezătoare, fetele tinere din sat au cântat melodii cum rar mai sunt date să ascultăm.
Pentru a însufleți atmosfera, în timp ce se lucra, bătrânii satului povesteau întâmplări din timpul horelor sau ce tradiții erau respectate atunci când era nuntă în sat.
La șezătoare a venit și primarul comunei, Gheorghe Hrițcu care a rămas uimit de mulțimea tinerilor prezenți la eveniment.
Evenimentul s-a încheiat cu dansuri populare jucate de cei prezenți. Muzica a fost asigurată de fanfara din sat.
Precizăm că la Sticlăria există un Muzeu care este unul din locurile cele mai îndrăgite de cei care caută să cunoască tradiţiile populare, iar aici, o mână de oameni sufletişti se străduiesc să implice în fiecare an, cu astfel de ocazii, mai ales copiii şi tinerii pentru a le promova, nu numai prin activităţi practice, ci şi prin expoziţii de costume şi obiecte populare sau deprinderea unor obiceiuri specifice româneşti.
