Aşa cum Sfânta Maria este mama tuturor,
Şi regina oamenilor.
Sântul Anton este numit Sfântul Minunilor,
Şi ocrotitorul săracilor.
De fiecare dată când la el noi apelăm,
Şi la statuia lui ne închinăm.
Sfântul Anton ne ajută mereu,
Şi la bine şi la greu.
De aceia Biserica întreagă la el se închină,
Şi-l venerează cu multă stimă.
Pe Sfântul Minunilor,
Numit şi Ocrotitorul Sărmanilor.
Nu puţine se găsesc,
Bisericile ce ca patron pe le î-l cinstesc.
Iar marţi seara la statuia lui,
Se celebrează deosebite devoţiuni.
Mulţi creştini de diferite confesiuni,
Aduc omagii prin rugăciuni .
Şi imploră sprijinul său.
Atât la bine cât şi la rău.
de Alex. Imbrişcă
Aşa cum luna mai şi octombrie sunt închinate Sfintei Fecioare Maria, la fel şi luna iunie este închinată Sfântului Anton de Padova, sfânt ce se regăseşte în Calendarul Romano-Catolic, dar altul decât Sf. Antonie cel Mare, din Calendarul Ortodox sărbătorit pe 17 ianuarie sau Sfântul Antonie din ţinuturile Vâlciei care e sărbătoruit pe data de 23 noiembrie.
Numit şi „Sfântul Minunilor”, Sfântul Anton se bucură de o cinste deosebită şi o profundă veneraţie în Biserica Universală, catolicii fiind cei care îl iubesc, îl cinstesc şi îl sărbătoresc pe Sfântul Anton într-un mod aparte, oferindu-i seara de marţi a fiecărei săptămâni, seară în care au loc novene şi rugăciuni în cinstea sa, acompaniate de frumoase melodii.
Statuia Sfântului Anton adună în jurul ei oameni de toate confesiunile. Această unitate este vizibilă mai ales în zilele de marţi, când toate Bisericile catolice devin mai aglomerate, aproape neîncăpătoare. Mărturie despre o asemenea adâncă popularitate, stau bisericile pline până la refuz de credincioşi catolici şi ortodocşi, veniţi în fiecare an în ziua de 13 iunie pentru a participa ecumenic la binecuvântarea crinului său. Aglomeraţia de flori, alcătuiesc, an de an, un fel de emblemă a evlaviei antoniene.
Devoţiunea populară antoniană, sub diferitele sale aspecte, face parte din pietatea catolică. Ea s-a înrădăcinat în sufletul poporului, încât nu ne-am putea imagina o Sfântă Liturghie celebrată în zi de marţi seara, fără ca cinstitorii Sfântului Anton de Padova, să nu se roage la statuia sa diferite devoţiuni şi mai ales cunoscuta novenă de pregătire la sărbătoarea Sfântului Anton de Padova care ţine 13 marţi. Dar mai cu seamă nu ar putea trece necinstită nici luna iunie fără sfinţirea crinilor albi, în ziua sărbătorii zilei sale. Chiar şi în iconografiea creştină, biserica îl reprezintă pe Sfântul Anton cu o floare albă de crin în mână ce reprezintă puritatea şi castitatea sa, iar în braţele lui Sfântul Anton ţinându-l pe Pruncul Isus.
În prezent, asistăm la fenomene spirituale deosebite, pentru că în zonele din Moldova precum Iaşi, Roman şi Bacău, foarte mulţi necatolici care frecventează bisericile catolice sunt creştini ortodocşi. Ei sunt atraşi de anumite valori spirituale, dar mai ales de prezenţa devoţiunii la Sf. Anton de Padova, devoţiune răspândită de la început de părinţii franciscani. De aceea evlavia antoniană este un catalizator; prin el multe suflete răzbat mai departe în adâncul comorilor catolicităţii.
Asta pentru că Sf. Anton de Padova este un ocrotitor al oamenilor umili şi necăjiţi; el este un sprijin în găsirea lucrurilor pierdute sau furate; şi tot o dată un vindecător de orice suferinţe, care în anumite împrejurări şi pentru anumiţi oameni, fie ei: bătrâni, bolnavi ori muribunzi le poate schimba total viaţa.
În nesfârşita-i bunătate Sf. Anton nu se ruşinează de a le veni neîntârziat în ajutor tuturor celor care aflându-se în nevoi, supărări sau greutăţi, aleargă la el, iar el mijloceşte neîncetat milă de la Tatăl în necazurile şi cerinţele noastre.
Figura Sfântului Anton mijloceşte continuu, prin comuniunea rugăciunii sale, şi prin chemarea de a-l imita pe Isus Cristos.
Prof. Rel. Alex. Imbrişcă