Creştin ortodocşii îl prăznuiesc în cea de-a treizecea zi a lunii noiembrie pe Ocrotitorul României, pe lăudatul Apostol al Mântuitorului Iisus Hristos, Andrei, cel întâi chemat. Sinaxarul ne spune că Sfântul Apostol Andrei era din oraşul Betsaida, fiind fiul lui Iona evreul şi, totodată, fratele Sfântului Apostol Petru. “Acesta a fost mai întâi ucenic al lui Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul. Apoi, dacă a auzit pe dascălul său arătând cu degetul şi zicând: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii», lăsându-l pe el a urmat după Hristos. Şi zicând lui Petru: «Aflat-am pe Iisus Cel din Nazaret», l-a atras spre dragostea Lui Hristos”. (Vieţile Sfinţilor de peste tot anul)
După Înălţarea Domnului, după ce Sfinţii Apostoli au tras la sorţi pentru a propovădui Cuvântul Evangheliei, Sfântului Apostol Andrei “i-a căzut soarta şi a luat Bitinia şi Marea Neagră şi părţile Propontidei şi Calcedonul, Bizanţul, Tracia, Macedonia şi părţile cele ce ajung până la fluviul Dunărea, Tesalia, Grecia şi părţile Ahaiei, asemenea şi Aminsos, Trapezunta, Iraclia şi Amastris. Însă acestea le-a umblat nu aşa degrabă, cum le trecem cu cuvântul, ci în fiecare ţară răbdând multe împotrivă şi multe lucruri cu nevoi, le-a biruit pe toate cu îndemnul şi cu ajutorul Lui Hristos”, mai spune Sinaxarul.
Părintele arhimandrit Cleopa, într-una din predicile la această mare sărbătoare, ne îndemna să nu uităm că “prăznuim cu multă bucurie pe Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Apostolul românilor, care a vestit Evanghelia lui Hristos pe pământul ţării noastre acum aproape 2000 de ani, în Dobrogea şi la Gurile Dunării”. După ce a creştinat Crimeea şi sudul Basarabiei, a trecut pe la gurile Dunării, zăbovind la Tomis, unde a creştinat mulţi din Sciţia Mică, actuala Dobroge. “El a stat cu ucenicii săi într-o peşteră din apropiere, unde făcea Sfânta Liturghie, de teama păgânilor închinători la idoli. Peştera poartă numele Sfântului Apostol Andrei până astăzi şi se află în comuna Ion Corvin, din sud-vestul judeţului Constanţa. Astăzi s-a construit acolo o mănăstire mare cu hramul «Sfântul Apostol Andrei». După ce a hirotonit episcopi şi preoţi la Tomis – Constanţa de azi – Sfântul Apostol Andrei a trecut prin Tracia – Bulgaria de azi -, prin Macedonia, prin Grecia şi a ajuns în Peloponez unde a zăbovit doi ani în oraşul Patras. Aici a creştinat pe mulţi închinători la idoli, a făcut nenumărate minuni, a dărâmat capiştile idolilor şi a mărturisit pe Hristos cu multă putere”(Părintele arhimandrit Ilie Cleopa – “Predici la sărbătorile de peste an”).
Sfântul Apostol Andrei a vestit Evanghelia multor neamuri în ciuda cumplitelor necazuri care i se aşerneau în cale. Sinaxarul spune că la Sinope a suferit multe torturi de la cei ce locuiau acolo, pentru că acei sălbatici oameni l-au trântit jos şi, apucându-l de mâini şi de picioare, l-au tras grăpiş, şi cu dinţii l-au scuturat, şi l-au bătut cu lemne şi cu pietre, şi l-au lepădat departe de cetate, dar el iarăşi s-a arătat cu totul întreg şi sănătos de răni, cu harul Învăţătorului şi Mântuitorului său. “Deci, sculându-se de acolo a trecut multe cetăţi şi oraşe, precum: Neocezareea, Samosata, la alani, la abasgi, zichii, bosforiţi şi hersoniţi, apoi s-a întors la Bizanţ şi acolo hirotonind episcop pe Stahie, şi colindând celelalte ţări, a venit la luminatul Ostrov al Peloponesului şi în Paleapatra, primit fiind în gazda de un om anume Sosie, care bolea greu, l-a tămăduit şi îndată toată cetatea Patrelor, a venit la Hristos. Şi Maximila, femeia proconsulului, fiind vindecată de cumplită boală şi dobândind grabnică tămăduire, a crezut în Hristos, împreună cu preaînţeleptul Stratoclis, fratele proconsulului Egheat, şi alţii mulţi ce aveau multe feluri de boli s-au tămăduit prin punerea mâinilor apostolului. Pentru aceasta mâniindu-se Egheat, şi prinzând pe apostolul Domnului şi răstignindu-l cu capul în jos pe o cruce, l-a scos din viaţa aceasta. Pentru aceasta şi el, nedreptul, dreaptă răsplătire a luat de la Dumnezeu, căci căzând într-o râpă înaltă, s-a risipit. Iar moaştele Apostolului după aceea peste multă vreme au fost mutate la Constantinopol, în zilele împăratului Constanţiu, fiul mai-marelui Constantin, prin porunca lui, de Mucenicul Artemie. Şi au fost aşezate cu ale lui Luca Evanghelistul şi cu ale lui Timotei în luminata biserică a Sfinţilor Apostoli.” (Vieţile Sfinţilor de peste tot anul)
Jurnalul National