În calendarul ortodox, pe 10 februarie este prăznuit Sfântul Haralambie. Sărbătoarea este marcată cu o cruce neagră
Sfântul Haralambie este văzut în tradiţia populară românească ca făcător de minuni, apărător de boli, dar mai ales de ciumă. Este prăznuit în 10 februarie şi cinstit pentru faptele măreţe ce le-a săvârşit atât pentru oameni cât şi pentru animale. Sfântul Haralambie este vestit pentru puterea credinţei sale şi entuziasmul cu care împărtăşea sfintele învăţături creştine.
La vârsta de 113 ani, Haralambie a fost supus la chinuri groaznice şi jupuit de viu pentru credinţa lui nemaiîntâlnită. Tiranul Lucian a crezut că un om bătrân este uşor de înduplecat să se lepede de Hristos şi să se închine la idoli.
Tradiţia spune că de Sfântul Haralambie, oamenii cer preotului să facă aghiazmă la biserică, care apoi este băută (pentru sănătate). Mai se foloseşte la stropitul gospodăriilor a vitelor şi a pomilor. Tot la biserică oamenii obişnuiesc să ducă în această zi colivă şi colaci, pentru a le sfinţi preotul. Colacii şi coliva se dau persoanelor bolnave. Se fac turte şi se împart pe la vecini. Tot de Sfântul Haralambie se fac pomeni pentru cei care au avut o moarte grea.
Credincioşii trebuie să ceară preotului să facă aghiazma la biserică, care apoi este băută (pentru sănătate), sau la stropitul gospodăriilor, a vitelor şi a pomilor. În această zi, se duc la biserica coliva şi colaci, pentru a le sfinţi preotul.
Dacă plouă în această zi, se spune că ploaia va ţine timp de 40 de zile. În unele regiuni ale ţării, femeile fac un colăcel, îl rup în patru şi le arunca spre cele patru puncte cardinale. Ba mai mult, în alte regiuni ale ţării, femeile se dezbrăca şi aleargă aşa în jurul casei, de trei ori pe zi: dimineaţa, la prânz şi seara, ca să ţină duhurile şi spiritele rele departe.
Trebuie să se facă pomană pentru cei care nu au murit natural, coliva făcută se păstrează şi se da la păsări, atunci când acestea sunt bolnave.