Sute de ore petrecute pentru a desena tabloul perfect. Emoţii de fiecare dată, la vernisaje şi prezentări. S-a stabilit în capitala Spaniei de peste 11 ani şi urmează cursurile Atelierului de pictură şi ale Academiei de Design Vestimentar. Este vorba despre păşcăneancă Roxana Irimia (Pantalon) plecată peste hotare pentru a-şi îndeplini visul.
Este mulţumită de ceea ce a realizat până acum, la 30 de ani, şi tot timpul îşi spune că “se poate!”. Iubeşte muzică bună, arta, fotografia şi… destinul îi scoate în cale oameni frumoşi de la care are ce învaţă.
De-a lungul anilor a avut parte şi de experienţe neplăcute, chiar cu români.
Să o cunoaştem, aşadar, pe tânăra din Paşcani care a cucerit Spania prin culoare şi stil, prin intermediul unui interviu acordat pentru BIT TV.
Pentru cei care nu te cunosc, ce ar trebui să ştie despre tine?
Cred că sunt puţine persoane care mă cunosc cu adevărat. Nu pot spune că sunt un om simplu sau uşor de înţeles. Cred în DOI, cred în prieteni, deşi până şi prietenia a devenit în momentul de faţă un lucru relativ, cred că nu-ţi ajunge o viaţă pentru a cunoaşte un om cu adevărat. Cred că printre lucrurile pe care ar trebui să le trăim de mai multe ori în viaţă se numără copilăria. Când mă gândesc la copilărie, mă apucă nostalgia.
Cum de ai ajuns în Spania? De ce Spania?
După examenul de capacitate am vrut să urmez cursurile liceului “Octav Băncilă” din Iaşi, dar în anul respectiv nu s-a mai făcut secţia de Designer vestimentar, am fost foarte dezamăgită, aşa că după ce am terminat cursurile liceale în Iaşi, am decis să plec în străinătate să îmi strâng bani pentru a putea studia la Universitatea de Arte, să-mi urmez visul, calea, asta voiam să fac!
Când ai început activitatea de pictor?
Aproximativ cu 4 ani de zile în urmă am descoperit pictura în ulei sub îndrumarea lui Jose Moran Vazquez, primul pictor în viaţă care şi-a expus lucrările sale alături de ale maestrului El Greco în muzeul ElGreco din Toledo.
Care sunt experienţele tale în ceea ce priveşte activitatea în acest domeniu?
În ce priveşte domeniul modei, am avut o colaborare cu o televiziune importantă din Spania, ca stilist în cadrul unui fashion show, de asemenea, am lucrat în backstage pentru mai multe fashion show-uri. Am mai participat cu propriile creaţii la un show de modă alături de alţi designeri. Am colaborat la shooting-uri alături de oameni profesionişti de aici (nr. Spania) de la care am învăţat foarte multe.
În ceea ce priveşte pictura, experienţele au fost pozitive, am avut câteva expoziţii, m-am simţit susţinută de cei de aici şi am cunoscut mulţi artişti, în schimb o experienţă neplăcută am avut cu Institutul Cultural Român din Spania. Am trimis e-mail către director pentru a întreba dacă există posibilitatea de a expune într-o sala a Institutului, lucrările mele, pentru a fi văzute şi de comunitatea română de aici… după două săptămâni am primit răspuns, asta binenţeles după multe alte insistări. Mi-au dat un răspuns diplomat. Că sunt interesaţi de lucrările mele, dar că sunt alte proiecte în derulare şi că, în cazul în care se eliberează o sală mă vor contacta… nu s- a întâmplat nici în ziua de astăzi, deşi a trecut mai bine de jumătate de an.
O altă experienţă mai puţin plăcută am avut-o când am vrut să particip la o expoziţie care se organizează din doi în doi ani, la Buzău. Am trimis un email cu câteva dintre lucrările mele. Un domn m-a contactat şi mi-a spus de ce nu pictez şi altceva, că nu îi place ceea ce fac. Din vorba în vorba i-am spus că sunt moldoveancă. Imediat nu a mai avut nici o problema şi au început să îi placă lucrările mele. În final nu am mai trimis tablourile pentru lipsa de profesionalism de care a dat dovadă.
De cele mai multe ori, lucrările de artă reprezintă autorul. Ce transmit ale tale? Pe ce tematică mergi?
Da. Aproape toate tablourile mele au o poveste în spate. Sunt trăiri şi sentimente, unele de dor, altele de a descrie realitatea. Unele sunt după fotografii din al Doilea Război Mondial, altele, secvenţe din filme.
E vizibil talentul pe care îl ai. De unde l-ai moştenit? Şi când a fost descoperit?
Eram copil şi desenam pereţii apartamentului, uşile la şifonier, agendele tatălui meu şi binenţeles, mai târziu, la şcoală, caietele. Am fost şi la cursurile Clubului Copiilor din Paşcani. Acolo am avut prima expoziţie. 🙂 Apoi au urmat expoziţiile din străinătate, mult mai târziu. Am fost foarte bine primită.
Cât timp îţi ia să termini un tablou? Câte ai adunat în galeria ta?
Nu aş putea spune cu precizie asta pentru că fiecare tablou depinde de complexitate, de mărime şi de starea de spirit. Nu ajung să îl văd perfect niciodată pentru că sunt deja cu gândul la următorul. Cred că emoţiile cele mai mari pe care le trăiesc sunt în momentul când încep un tablou… cum pe pânza albă se aştern sentimentele mele, cu pensonul.
Cred că aproximativ 60 de tablouri, de diferite mărimi şi pe diferite teme.
Mai multe imagini cu lucrările Roxanei găsiţi aici.
Dacă ar fi să alegi între cele două, designer şi pictor, pe care ai alege-o?
În momentul de faţă nu aş putea face o alegere… visul meu e să le pot îmbină pe amândouă.
Care ar fi ţara în care ai dori să te realizezi şi să-ţi expui lucrările?
Mi-ar place să mă realizez chiar aici în Spania deoarece aici mă simt ca acasă şi binenţeles pentru că Spania este ţara care a dat cei mai mulţi genii ai picturii. Am posibilitea să învăţ de la cei mai buni: Velazquez, El Greco, Goya, Dali, Sorolla şi mulţi alţii. Mi-aş dori să îmi expun lucrările peste tot în lume, la galeriile cele mai importante, cred că e unul din visurile fiecărui pictor.
Eşti mulţumită de ceea ce ai realizat până acum?
Da. Pot spune că sunt mulţumită deşi mai am mult de învăţat şi muncit.
Ce planuri de viitor ai?
Momentan lucrez la două colecţii de modă şi la o expoziţie personală.
Am intrat şi în finala unui concurs alături de alţi 49 de artişti ce se va desfăşura în luna mai a.c.
Un cuvânt de final…
„Da, eu pot!”
Orice vrei, poţi, trebuie doar să te lupţi să dai toată puterea ta, să-ţi dedici toată viaţă ta pentru acel lucru, să fii în stare să faci acel lucru chiar dacă nu o să câştigi mare lucru, la început.
Niciodată să nu te intereseze ce zic alţii, contează doar ce crezi tu despre tine. Multă lume o să încerce să-ţi pună piedici, să construiască bariere în faţa ta şi a visurile tale, tu trebuie doar să fii în stare să treci peste ele.
Sursă foto – arhivă personală Roxana Irimia