Când lumea lor se ascunde în note muzicale, întreaga viaţă li se transformă într-o simfonie. Dincolo de umbrele ce pătrund firav prin ochi spre suflet, visurile lor sunt poate mai aproape de împlinire decât ale multora dintre noi. Pentru că, în ciuda dizabilităţii lor, cei patru elevi nevăzători despre care vă vom povesti astăzi sunt adevărate exemple de învingători, de temerari pe oceanele prejudecăţilor şi nepăsărilor noastre. Claudia, Sebi, Livia cea mare şi Livia cea mică învaţă la Liceul Special pentru nevăzători „Moldova“ din Târgu Frumos. Fiecare dintre aceşti copii are o poveste uluitoare. Sunt poveşti pe lângă care mulţi trecem adesea zi de zi, fără măcar a bănui că în spatele lor se află copii mult mai puternici decât noi. Sunt copii care, în ciuda handicapului, cântă dumnezeieşte.
Sebastian a fost cu siguranţă, într-o altă viaţă, un cavaler medieval. A rămas cu o urmă de jovialitate şi în această viaţă. Sărută mâna femeilor şi are o dezinvoltură care te cucereşte de la prima întâlnire. E deştept, talentat, cu simţul umorului şi simte mereu dincolo de aparenţe. El este copilul orchestră, deoarece ştie să cânte la opt instrumente muzicale de suflet, iar acum învaţă la al nouălea.
Învăţa lecţiile, nu le citea
Este elev în clasa a XI-a şi a împlinit 18 ani de curând. „M-am născut prematur, la şapte luni, şi din acest motiv am fost supus procedurilor medicale din spital. Oxigenul mi-a atacat nervul optic şi am rămas cu rest de vedere. Părinţii şi-au dat seama că am probleme după ce am împlinit un an. Dar a fost prea târziu. Se putea interveni chirurgical până într-un an. La Liceul Special din Târgu Frumos am venit din clasa a III-a, clasa I-a şi a II-a le-am făcut la Botoşani, la o şcoală normală. Deşi nu vedeam să citesc, învăţam textele pe de rost. Colegii şi doamna spuneau că citesc foarte bine!“, îşi aminteşte Sebastian Toma.
A început să cânte la fluier în clasa a V-a, apoi la clarinet, după ce i-au cumpărat părinţii unul. Pe parcurs a mai învăţat să cânte şi la caval, ocarină, saxofon, cimpoi, orgă, fluiere îngemănate, iar acum ia lecţii la tilincă. I-a adus-o Moş Crăciun anul acesta.
„Pe parcurs vreau să învăţ şi alte instrumete muzicale, însă nu mă grăbesc. Vreau să învăţ cum trebuie, nu superficial. Pe lângă instrumente de suflet mai am ca hobby şi muzica hip-hop. Compun chiar eu melodii. Şi le cânt. Aş dori să fac ceva în domeniul acesta, al instrumentelor de suflat, ca să pot promova folclorul. Simt că pe scenă pot transmite ceva“, povesteşte elevul orchestră.
Alte simţuri se dezvoltă prin compensaţie
La toate concursurile la care a participat, a obţinut doar premii I şi II. La Festivalul „Cătălina“ a luat locul I, la Concursul „Dobroge, mândră grădină“, tot premiul I, la Festivalul internaţional „Mugurelul“, acelaşi premiu, iar la Festivalul pentru nevăzători „Ion Blăjan“ a obţinut premiul al II-lea. Sebi este singur la părinţi şi stă în timpul anului şcolar la căminul şcolii, la Târgul Frumos.
„Este un copil bun la învăţătură, şi foarte talentat la muzică. Toţi aceşti copii sunt deosebiţi, ies în evidenţă prin aceste talente pe care şi le-au dezvoltat în timp. La noi la şcoală fac, pe lângă muzică şi teatru, dans, pictură… Este o explicaţie pentru aceste rezultate, în cazul copiilor nevăzători: se ascute automat auzul, mirosul, simţul tactil, toate acestea se dezvoltă prin compensaţie. Nu se dezvoltă deodată aceste simţuri, ci prin antrenament. De aceea se recomandă părinţilor să-i aducă aici de la şase ani. Nu se naşte niciun copil cu simţurile foarte dezvoltate. Ei muncesc mult mai mult decât copiii obişnuiţi, ei demonstrează că pot!“, spune Margareta Pristavu, directorul Liceului Special „Moldova“ din Târgu Frumos.
La şcoala pentru nevăzători învaţă în prezent 128 de elevi, dintre care 50 fete şi 78 de băieţi, toţi fiind din cele şase judeţe ale Regiunii Nord-Est.