Inspecţiile fiscale ar putea dura mai puţin, dar firmele vor plăti penalităţi de nedeclarare, începând de anul viitor. Noul Cod de Procedură fiscală care intră în vigoare din ianuarie 2016 aduce pentru firme şi veşti bune, dar şi altele mai puţin bune. Este cea mai substanţială modificare efectuată asupra acestui cod după 12 ani de la intrarea sa în vigoare la 1 ianuarie 2004, spun experţii în fiscalitate de la EY România.
Noile modificări aduse Codului de procedură fiscală au efecte atât pozitive, dar şi negative asupra contribuabililor începând cu 1 ianuarie. Specialiştii în fiscalitate de la EY România au selectat cele mai importante modificări ce vizează firmele.
1. Inspecţia fiscală. O veste bună ţine de încetarea inspecţiei fiscale în situaţia în care aceasta depăşeşte dublul duratei legale de desfăşurare. ” Totuşi, în cazul marilor contribuabili, o inspecţie fiscală nu va putea depăşi 1 an şi şase luni, având în vedere posibilitatea de suspendare a inspecţiei doar pe o perioadă de maxim 6 luni”, precizează experţii de la EY România.
2. Penalitatea de nedeclarare. Un impact negativ îl reprezintă introducerea penalităţii de nedeclarare, neexistând o diferenţiere între nedeclarare şi sub-declarare. Astfel, nivelul accesoriilor pentru stabilirea de sume suplimentare la plată prin decizie de impunere ajunge din nou la 0,1% pe zi de întârziere, adică 36% pe an.
3. Rambursarea TVA. „Termenul legal în care urmează să se efectueze rambursarea TVA a fost majorat de la 45 de zile la 90 de zile în situaţia soluţionării unui decont de TVA cu control anticipat. Mai mult, termenul de 90 de zile poate fi prelungit la rândul său cu încă 6 luni în situaţia în care este necesară verificarea declaraţiilor efectuate în sistemul VIES (sistemul de schimb de informaţii privind TVA – n.n.) sau sunt necesare informaţii de la autorităţile fiscale din alte state. Se ajunge astfel la un termen legal de 9 luni în care se poate soluţiona o cerere de rambursare a TVA, fără posibilitatea pentru contribuabil de a cere dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a TVA”, precizează Emanuel Băncilă, liderul practicii de dispute şi litigii fiscale din cadrul Radu şi Asociaţii, casa de avocatură asociată EY în România.
4. Termenul de prescripţie. O nouă modificare importantă priveşte curgerea termenului de prescripţie a dreptului organului de inspecţie fiscală de a stabili obligaţiile fiscale. „Astfel, dacă până acum termenul de 5 ani curgea de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală, existând diferenţe semnificative între contribuabili şi autorităţile fiscale în interpretarea momentului la care se considera că s-a născut creanţa fiscală, prin modificările aduse s-a dorit o clarificare a acestui moment, stabilindu-se că dată de început a termenului de prescripţie data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligaţia fiscală”, se arată în comunicatul de la EY România.
„Rezultă că, pentru taxele şi impozitele pentru care baza impozabilă se stabileşte anual – impozit pe venit, impozit pe profit -, autoritatea fiscală va putea efectua inspecţia fiscală şi stabili obligaţii fiscale într-un interval de 5 ani şi 6 luni de la stabilirea acesteia (încheierea exerciţiului financiar), iar pentru taxe şi impozite pentru care baza impozabilă se stabileşte lunar (TVA), termenul poate fi şi de 6 ani şi 4 luni de la data stabilirii bazei impozabile (de exemplu pentru taxa aferentă lunii ianuarie)”, a menţionat Lucian Tănase, manager în cadrul Radu şi Asociaţii, casa de avocatură asociată EY în România.