Creştinii ortodocşi sărbătoresc joia aceasta, pe 10 iunie, Înălţarea Domnului. Conform tradiţiei, Înălţarea Domnului este prăznuită la 40 de zile dupa Înviere, în joia din săptămâna a VI-a de după Paşti.
În popor, sărbătoarea mai este cunoscută şi cu numele de Ispas, în această zi din an, credincioşii renunţând la salutul de „Hristos a Înviat” şi „Adevărat a Înviat”, iar pentru o zi se salută cu „Hristos S-a Înălţat” şi „Adevărat S-a Înălţat”.
Cu toate acestea, conform IPS Bartolomeu Anania, salutul nu este însă atestat de Biserică, ci este folosit fie din neştiinţă, fie din exces de evlavie.
Tot acesta explică faptul că salutul de „Hristos a Înviat” este folosit pentru că Învierea nu a avut martori, ci doar persoane care au confirmat că s-au întâlnit cu Hristos şi, prin urmare, salutul este folosit pentru a mărturisi credinţa în Înviere. În cazul Înălţării însă, au existat martori şi prin urmare nu este nevoie de un astfel de salut.
Tradiţii şi obiceiuri
Conform tradiţiei populare, în unele zone se obişnuieşte să se poarte frunze de nuc la brâu, pentru că se spune că aşa ar fi purtat Hristos la Înălţare.
Tot de Ispas se bat vitele cu leuştean pentru a fi sănătoase şi grase, iar părul acestora din vârful cozilor se taie, se îngroapă în muşuroaie de furnici şi se rosteşte „Să dea Domnul atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în muşuroi”.
Potrivit tradiţiei populare, se spune că orice se seamănă după Înălţare nu va mai rodi, iar cei care împrumută sare sau cei care „dau focul din casă”, adică cărbuni, chibrituri, candele sau lumânări, vor avea parte doar de necazuri.
Conform tradiţiei, femeile care au morţi în familie împart în această zi ceapă verde şi rachiu în amintirea celor decedaţi pentru ca sufletele acestora să ajungă în Rai. În unele zone din ţară se împarte drept pomană lapte dulce fiert cu păsat (cereale măcinate).