Vulnerabilităţile sistemului special de învăţământ. Abandonaţi între două puteri oarbe

Liceul Tehnologic Special „Trinitas”, din Târgu Frumos, numără 290 de elevi cu cerinţe educative speciale, copii cu deficienţe mintale şi tulburări de comportament, aici fiind şcolarizaţi şi copii predelicvenţi, cu grave tulburări de comportament, veniţi din învăţământul de masă, pentru care sistemul public de învăţământ nu mai putea face nimic. În aceeaşi curte a şcolii se întâlnesc două lumi paralele – copii cu autism, aflaţi în grija Ministerului Educaţiei, prin Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ), şi copii predelicvenţi aflaţi în „administrarea” Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC). Potrivit specialiştilor, introducerea în învăţământul de masă a acestei categorii de copii cu probleme, prin voinţa câtorva parlamentari şi afacerişti din sfera ONG-urilor, ar fi un dezastru. „Această lege doreşte desfiinţarea şcolilor speciale. Or, este un curent total împotriva a ceea ce încercăm noi să demonstrăm de prin secolul XVIII, când au fost scoşi din lanţuri nebunii, cu ajutorul lui Philippe Pinel, părintele psihiatriei. Chiar şi în ţările cu tradiţie, nu s-au desfiinţat şcolile speciale pentru o anumită categorie de deficienţă”, a declarat Iosif Judeanu, directorul şcolii din Târgu Frumos. Potrivit acestuia, şcoala publică poate prelua anumite servicii, cum se încearcă şi la şcolile speciale, prin profesorii de sprijin, dar şcoala, societatea în ansamblu, nu este pregătită încă pentru a asimila integral copiii cu deficienţe, pentru nu are servicii necesare şi nici personal, dincolo de atitudinea refractară a părinţilor. „Nu există, în învăţământul de masă, resurse pentru a şcolariza această gamă de copii. Aceşti copii ajung la noi tocmai pentru că sunt respinşi, segregaţi în învăţământul de masă. Într-o variantă utopică, o şcoală de masă ar trebui să fie şi şcoală publică şi şcoală specială, să aibă toate resursele. Or, în stadiul nostru, este o aberaţie. Abia avem câţiva profesori de sprijin în învăţământul de masă, în vreme ce în exterior se vorbeşte de lucrul unu la unu, adică un copil cu dizabilităţi – un profesor”, a completat Iosif Judeanu. Dacă în sistemul de învăţământ special din Anglia există un profesor de predare şi un asistent la un singur copil cu dizabilităţi, la Iaşi, în speţă la Liceul Special Trinitas, sunt 35 de clase şi un număr de doar 13 educatori. „Integrarea în şcoala de masă a acestor copii ar însemna să schimbi tot ce înseamnă sistem de educaţie în general, tot ce înseamnă legislaţie, de la normare până la curriculă, evaluare, absolut tot. Este un model care, probabil, s-ar aplica doar la noi şi prin Uzbekistan, acolo unde se experimentează bombe. Am putea experimenta pe berze, dar nu pe copii cu dizabilităţi”, a mai spus, revoltat, Iosif Judeanu.
Continuare pe Evenimentul