Zilele oraşului

Zgomot, înghesuială, urlete, muzică, bucurie, fascinaţie, emoţie, grijă.
Astea- s Zilele Oraşului nostru. Trei zile de sarbatoare pentru pascaneni. Pregătirile s-au făcut în mult prelungitele şedinţe de consiliu, acolo unde au fost clocotitoare propuneri, tragerea focului către anumite turte, amendamente strict necesare la actele votate, chibzuieli şi aprobări, dezaprobări, strâns cordial de mâini şi sarcini bine trasate cu privire la banet.
Comisia organizatoare, cea care s-a zbătut să fie bine ca sa nu fie rau şi toată lumea sa fie multumiţă, şi-a cam încheiat treaba, cu satisfacţia că a făcut ce-a crezut corect şi mai ales… cinstit!
A venit ziua întâi, a deschiderii oficiale in sala multifunctionala a Primariei. Evenimentul a debutat cu intonarea Imnului de stat. Dupa cum e obiceiul, s-au adunat si popii. Cam prea multi, vreo 15, dar ce sa faci, daca-s toti ai nostri. Protopopul a rostit un cuvant de dojana sfanta cu privire la Imnul din care au fost cantate doar primele doua strofe. Deh’, ma gandeam ca uneori, pe la inmormantari si el mai taie din rugaciune, asa ca n-ar fi trebuit sa-i critice pe organizatori. Bine ca nu i-a afurisit, ca asa ramaneau si dadaem cu totii de dracu’.
Curiozitatea mă îndeamnă să stau mai aproape de tribună, unde mă aşteptam să-l văd pe insusi preşedintele ţării, dupa cat s-a cheltuit din bugetul local. N-a venit, caci nici n-a fost invitat. Stau răbdătoare sa vad cine va aparea. E multă omenire. În aşteptarea rece ca apa pe care o beau, mă gândesc la cei care au diverse sarcini trasate şi, probabil, pot răsufla acum un pic mai uşuraţi.
Trepăduşii au aranjat totul cu simţ de răspundere, până in cele mai neînsemnate amănunte, să fie şefii mulţumiţi. Numai de-ar fi vreme bună, să se distreze toţi , să mai uite de necazuri, de reclamaţii şi nemulţumiri.
Iată, privitorii adunaţi casca ochii la oficialii pusi la patru ace : membrii de partide, gazde, invitaţi de onoare, jandarmi, politişti, copii, bunici, veterani, mai putin muncitori, iar tarani… nici unul.
Ca la o adevarată sărbătoare, aşa cum se cuvine, aleşii s-au cocoţat la scena deschisă să poată vorbi mulţimii, despre importantul eveniment contemporan la care suntem cu toţii părtaşi.
Vorbeşte primul gospodar al oraşului. Măreţia funcţiei lui face ca oamenii să întrerupă forfota, privirile lor urmărindu-l pentru o clipă. In cuvantul sau de deschidere, primarul a urat bun venit invitatilor si a vorbit despre proiectele pe care administratia locala le are in derulare. Nimeni nu aude decât fragmente din finalul discursului, sau şi-l închipuie după plecăciunea de sfârşit a vorbitorului. Aplauze. Frenezie ! Am scapat de unul.
Vorbesc apoi invitaţii de onoare, prefectul judetului si presedinte Consiliului Judetean. Oamenii îi privesc cu dezinteres, gandesc ,,alt mincinos’’doar cei care sunt în preajma ălora, sus pe scenă, se prefac că-i ascultă, că-i admiră pentru frumosul discurs venit din inimile şi creierele acestor bravi membri de partid. Pe rând, îşi ţin cuvântările, se laudă cu realizările, se angajează pe mai departe şi mai mult, ştiind bine că toate sunt doar vorbe. Nimeni nu-i crede.
În fond, toţi se gândesc la altceva. Primarul, obosit, pare îngrijorat ,,să scap de ăştia mai repede, să apuc să mă odihnesc puţin, că mâine am alţii pe cap’’ . Vicele e stresat ,, dacă n-am avut eu de lucru, ce-mi trebuia toata nebunia asta, putea să răspundă altul, eu am atâtea de rezolvat’’. Doar cei mai mărunţi, cu si mai mărunte sarcini, nu sunt prea alarmaţi. ,,Oricum va ieşi bine’’.
Şi gândul la orele de după, când se vor distra ca toţi ceilalţi, îi face să zâmbească puţin, lăsând impresia că-s atenti la discursul ăluia care nu mai termină cu laudele şi dragostea ce-o nutreşte faţă de oraşul care l-a dat pe marele Sadoveanu, pe care cu siguranta nu l-a citit. A urmat un concert de muzica simfonica sustinut de Filarmonica din Botosani.
În sfârşit, se încheie totul, încep să se retragă mai marii, se îndeamnă politicos să coboare de pe podium, în ordinea gradelor in partid, pleacă fericiţi că au scăpat de emotii si in curand de cravată, de pantofii prea strâmţi, de sefii mari de la judet, de televiziuni, calculand doar cat le-a iesit din afacere.
Gata, si-au facut numarul si acum se vor ospata ca la taierea porcului.
Ei, oficialii…Noi, muritorii de rand, avem parte de petrecere organizata in aer liber, pe stadionului municipal. Tapsanul e numai bun pentru sarbatoare, sa incapa toata lumea, sa aiba unde se invarti, sa scoata toti ultimii banuti ca sa se distreze, ca doar o viata are omul!
Zilele de sarbatoare sunt o sursa de scos castig din orice. Câteva zeci de comercianţi ambulanţi, fiecare cu fleacurile lui, au ocupat locurile din timp. Te îndeamnă abil să cumperi ceva, se ţine scai de tine, tu mai scazi, el mai pune, tocmeală aiurită, tu chiar n-ai nevoie de maimuţica de catifea, el ţi-o împinge pe gât si dacă n-o cumperi se lasă păgubaş. Vine altul la rand.
Cum scap de ăla, ma abordează altul care îmi ofera ceva artizanal, la un preţ piperat, dar ma convinge. N-am încotro, cumpăr o lingură de lemn poate fac ceva dulceţuri…vorba ceea, potcoava am, cal imi mai trebuie.
Zgomot, îmbulzeală, vată de zahăr, seminte, miros de hamsii uscate, mici, bere, haine, fum, palarii, oale, pietre semipreţioase, blănuri, papuci, acadele, bratari, fuste, baticuri, injuraturi, mizerie, tiganeala, alte şi alte fleacuri, un adevărat bâlci. Unora le place, altora nu, dar indiferent de preferinţă, sunt prezenţi cu toţii acolo. Pascanenii vin din pură curiozitate, din dorinţa de-a mai ieşi din casă, de plictiseala.
Între timp, căriuciorul cu bunătăţi se strecoară prin aglomeraţie, câteva ţigăncuşe te îndeamnă cu porumb fiert, cu baloane colorate, cu ochelari de soare si suc, un bărtân dă din mâini să ajungă în faţă, unul injura ca cineva i-a luat copilul inainte, o mama isi cauta din priviri fatuca plecata de acasa de dimineata, un pusti tipa ca vrea o vuvuzea si o fată îşi prinde în păr o floricică de hîrtie, zâmbind fericită. Îngheţata din cornete se scurge alene printre degete, femeile îşi caută din priviri bărbaţii care între timp s-au întâlnit cu câte un amic, taman lângă butoiaşul cu bere, tinerii se caută din priviri după simpatii.
Copiii sunt cei mai fericiţi. Mananca ,,îngheţăţi”, beau suc şi se dau în maşinuţele de tablă si trenulete pentru care părinţii şi bunicii scot câteva sute de lei. Bineînţeles, toate pe muzica adusă pentru toate gusturile.
Scaunele suspendate cu lanţuri de o roată mare atrag ca un magnet. Unul tipa la un microfon de nu se aude om cu om. Roata începe învărteala ei nebună, iar lanţurile se rotesc cu scaunele de sub ele. Un copil ţipă că vrea şi el, mă-sa ţipă şi ea, îi trage una la fund, ăla fuge printre oameni urlând. Toţi cei de sub lanţuri stau atenţi şi-şi rotesc ochii şi capetele după cum se rotesc scaunele zburătoare, căutând din priviri privirile celor învârtiţi şi ameţiţi. Cei mici, se urcă pe cai de lemn, cu vopseaua ştearsă de alţi încălecători. Roata se învârte, iar ei sunt încântaţi şi fac cu mâna celor pe care nu-i mai văd de ameţeală.
Muzica începe iar saltaret, toţi ţin ritmul, e minunat, dansează bătând din palme, se foiesc, se calcă în picioare, fiecare încercând să plece în cu totul altă direcţie. Toţi vorbesc, unii despre bere şi mici, alţii despre meciurile din campionat, de vreme, de ploi, de vacanta, de fostul primar, de actualul, de nerealizări, de şomaj şi bani.
Nimeni nu-şi aminteşte de ceea ce s-a promis acolo, pe scenă, la primarie. La urma urmei, ce-i interesează, ce-a zis unul, sau altul? Sunt sătui de vorbe goale, mai bine să se distreze zilelea astea, că apoi vin iar zile grele.
Oamenii se amestecă, se bucură, se distrează, sunt fericiţi preţ de câteva ore. Sunt Zilele Oraşului Pascani, rară distracţie şi toti trebuie să profite din plin.
– Ia acadeaua! Dulce, parfumată şi minunată! Hai, domniţă, cumpără o acadea să duci la copilu lu’ mata! Ce te zgârceşti la un leu, ce faci în ziua de azi cu el? Ia acadeaua!…