În prima duminică a lunii mai este celebrată, anual, Ziua mondială a râsului. În 2021, această zi este marcată la 2 mai. Ziua mondială a râsului este iniţiativa medicului indian Madan Kataria, fondatorul mişcării ”Laughter Yoga” („Hasyayoga”), adică terapia prin râs. Kataria este şi autorul cărţii „Râzi fără motiv” (”Laugh For No Reason”, 2002).
În mesajul dedicat ediţiei din 2021 a Zilei mondiale a râsului, Madan Kataria afirmă că, în prezent, avem nevoie de râs mai mult decât oricând, potrivit http://end.laughterguru.com. Restricţiile şi îngrijorările cauzate de actuala pandemie pot avea un impact negativ asupra stării de bine şi chiar a sănătăţii mintale. Terapia prin râs este un mod de a combate aceste efecte negative, de a diminua anxietatea şi de a induce o stare de spirit pozitivă, optimistă.
Pentru ediţia din 2021 a Zilei mondiale a râsului, rămâne valabilă tema de anul trecut: „Nu râdem pentru că suntem fericiţi, ci suntem fericiţi pentru că râdem”.
Tradiţionalele întâlniri şi spectacole nu vor avea loc nici în acest an, dar cei interesaţi de o porţie sănătoasă de râs pot accesa paginile de socializare ale diferitelor cluburi înfiinţate de adepţii terapiei prin râs, precum laughteryoga.org/zoom-laughter-club/.
Primul club de terapie prin râs a fost înfiinţat de Madan Kataria în anul 1995, într-un parc din Mumbai, numărând şase persoane. Kataria a organizat pentru prima dată Ziua mondială a râsului în 1998, tot la Mumbai, cu participarea a peste 12.000 de oameni. Evenimentul a trecut curând graniţele Indiei, în anul 2000 peste 10.000 de danezi marcând această zi în centrul capitalei Copenhaga.
Până în prezent, au fost înfiinţate Cluburi de Râs în peste 116 ţări, precizează http://end.laughterguru.com, inclusiv în România. Potrivit paginii de Facebook a Clubului Laughter Yoga din Bucureşti, „Râsul este gratuit, îl avem cu noi tot timpul, chiar şi atunci când nu avem motiv să râdem. Trebuie doar să ne lăsăm buzele şi corpul să râdă şi deja viaţa noastră se schimbă în bine. În aceste momente tensionate pentru întreaga lume, avem cu toţii nevoie să râdem, să ne destresăm psihic şi fizic”.
Efectele terapiei prin râs sunt cât se poate de serioase şi importante, conform laughteryoga.org/.
De exemplu, susţin adepţii terapiei amintite, eliberarea endorfinelor prin râs poate schimba în bine starea de spirit după doar câteva minute. Endorfinele, numite uneori şi ”molecule ale fericirii”, sunt substanţe chimice produse de creier ca răspuns la o varietate de stimuli. Acestea pot reduce stresul, proprietăţile lor analgezice fiind comparate chiar cu cele ale morfinei. Eliberarea endorfinelor în organism poate duce şi la îmbunătăţirea sistemului circulator şi întărirea celui imunitar.
Mai mult, terapia inspirată de Madan Kataria promite transformarea bunei-dispoziţii în exerciţii de respiraţie şi de tip cardio, ceea ce, pe termen lung, ajută la oxigenarea mai bună a organismului şi la menţinerea unui tonus ridicat. Nu în ultimul rând, râsul are potenţialul de a spori capacitatea de concentrare, de a creşte încrederea în propria persoană şi de a îmbunătăţi relaţiile cu cei din jur.
Primul om de ştiinţă care a sugerat că fenomenul râsului merită studiat în mod serios a fost psihologul William F. Fry, profesor la Universitatea Stanford, California. Acesta s-a autointitulat „primul gelotologist” (de la grecescul „gelos”, a râde), notează laughteronlineuniversity.com.
Un alt pionier al gelotologiei a fost Norman Cousins, jurnalist şi activist pentru pace care, în 1964, a susţinut că umorul l-a ajutat să treacă mai uşor peste cumplita boală de care suferea, artroză reactivă. În acest sens, a publicat faimoasa carte „Anatomia unei boli” („Anatomy of an Illness”), lansată în 1979.
Unul dintre cele mai importante studii despre beneficiile râsului a fost publicat, în 2010, de Ramon Mora-Ripoll în jurnalul „Alternative Therapies in Health & Medicine”. Concluziile materialului intitulat „Valoarea terapeutică a râsului în medicină” („The Therapeutic Value of Laughter in Medicine”) au fost că terapia prin râs este un instrument ieftin şi la îndemână, ce poate fi indicat în îngrijirea pacientului.
În 2019, un grup de cercetători japonezi a publicat articolul „Efectele terapiei prin râs asupra calităţii vieţii pacienţilor cu cancer” („Effects of Laughter Therapy on Quality of Life in Patients with Cancer”), unde au concluzionat că această formă de terapie are potenţialul de a reduce depresia, anxietatea şi stresul, potrivit pubmed.ncbi.nlm.nih.gov.
Tema râsului a fost abordată şi în filosofie, una dintre cele mai importante contribuţii în acest sens fiind lucrarea „Râsul. Eseu asupra semnificaţiei comicului” („Le Rire. Essai sur la signification du comique”), publicată în 1900 de gânditorul francez Henri Bergson.