Lăsaţi de părinţii plecaţi să muncească în străinătate în grija rudelor, în special bunici, mulţi dintre copii ajung să aibă „tulburări anxioase, cu atacuri de panică şi chiar cu tendinţe de suicid”. În actualul context pandemic, un sondaj arată că doar 40% dintre cei plecaţi din ţară se vor întoarce de Sărbători acasă.
Judeţul Iaşi se află pe locul al III-lea la nivel naţional în ceea ce priveşte numărul de copii lăsaţi în ţară de părinţii plecaţi la muncă, conform unui raport publicat de organizaţia Salvaţi Copiii. Mai mult, aproximativ 60% dintre aceştia vor petrece Crăciunul singuri acasă sau cu rudele. Efectele pe termen lung al acestui fenomen sunt îngrijorătoare, având în vedere că sunt numeroase cazurile în care copiii locuiesc singuri sau cu unul dintre bunici.
În ceea ce priveşte numărul de copii în această situaţie, în judeţul Iaşi sunt raportate 4.448 de astfel de situaţii, după Botoşani (5421 de cazuri) şi Suceava (7.216 de cazuri). Pe locul 4 se află Bacău (3.569 de cazuri) şi pe locul 5 Neamţ (3.527 de cazuri). „Peste 75.800 de copii sunt în grija rudelor sau a unui părinte, în ţară, în urma migraţiei economice a părinţilor, arată statisticile oficiale, care includ doar copiii aflaţi în evidenţa serviciilor publice de asistenţă socială”, explică reprezentanţii Salvaţi Copiii, deci numărul real ar putea fi chiar mai mare.
Luând în considerare doar cifrele oficiale la care fac apel cei de la organizaţia Salvaţi Copiii, putem spune că în jur de 2.500 de copii din judeţul Iaşi nu îşi vor vedea părinţii de Crăciun. O partea dintre aceştia vor fi singuri acasă, fiind vorba de copii de vârstă şcolară mai mare, iar cei mai mici vor petrece Crăciunul alături de bunici sau de rude. Statisticile prezentate de către Salvaţi Copiii sunt cu atât mai îngrijorătoare deoarece arată că acelaşi procent de părinţi plecaţi în străinătate nu intenţionează să se întoarcă în ţară definitiv.
„Mai puţin de jumătate dintre copiii rămaşi singuri în ţară (41%) se vor bucura de sărbători petrecute împreună cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate, care vor veni acasă de Crăciun. Deşi procentul copiilor în cazul cărora există o perspectivă a mutării în străinătate, alături de părinţi, este redus (doar 7%), foarte mulţi dintre părinţii plecaţi nu intenţionează nici să se întoarcă definitiv în România (41%)”, explică reprezentanţii Salvaţi Copiii în cadrul unui comunicat oficial. Ancheta a fost realizată de Salvaţi Copiii în rândul persoanelor în grija cărora au rămas copiii, beneficiari ai programelor organizaţiei.
Doar 7% dintre părinţi îşi vor copiii cu ei peste hotare
În cadrul anchetei realizate de Salvaţi Copiii, o componentă importantă a reprezentat-o reunirea familiilor şi cât de accentuată este problema pe termen lung. Astfel, doar 7% dintre părinţii plecaţi în străinătate au perspectiva de a lua şi copiii alături de ei. Pentru marea majoritate a cazurilor (79%) nu există o astfel de perspectivă, diferenţa fiind reprezentată de situaţiile în care părinţii nu au luat încă o decizie în acest sens.
Mai mult, procentul nu este unul îmbucurător nici atunci când este vorba de întoarcerea în ţară a părinţilor cu copiii lăsaţi în grija rudelor. Foarte mulţi dintre părinţii plecaţi nu intenţionează să se întoarcă definitiv în România (41%), în timp ce doar 38% au o astfel de intenţie, iar în celelalte cazuri nu s-a luat încă o decizie în acest sens.
Care sunt efectele asupra copiilor
Efectele pe care le are plecarea părinţilor peste hotare asupra copiilor lăsaţi în ţară pot fi extrem de periculoase, iar psihologii avertizează că se poate ajunge inclusiv la cazuri extreme precum sinuciderea. Psihologul ieşean Monica Dobrea explică faptul că, din experienţa cazurilor întâlnite, copiii se simt abandonaţi, iar mulţi nu pot înţelege de ce nevoile materiale sunt mai importante decât nevoile emoţionale.
„Din păcate, astfel de situaţii, de copii cu părinţi plecaţi în afară care petrec sărbătorile departe de părinţi, sunt tot mai dese. Chiar la cabinet am cazuri în care părinţii nu mai reuşesc să vină acasă nici măcar de sărbători. Aceşti copii, de obicei, vor dezvolta tulburări anxioase, cu atacuri de panică şi chiar cu tendinţe de suicid în cele mai extreme cazuri pentru că se simt abandonaţi, se simt neimportanţi, neiubiţi şi tot răul care va veni peste ei de acum încolo vor simţi că îl merită pentru că asta este ceea ce li s-a transmis din partea familiei. Neglijenţa aceasta îşi va spune cuvântul chiar şi ulterior, în viaţa adultă”, explică psihologul Monica Dobrea.
Plecarea părinţilor peste hotare aduce însă şi efecte care se văd imediat sau la puţin timp după ce tinerii rămân singuri acasă. Potrivit psihologului Monica Dobrea, absenteismul este cel mai întâlnit fenomen în rândul copiilor rămaşi acasă. „De asemenea, notele scad la şcoală, chiar şi în cazul elevilor care erau premianţi. Am avut cazuri de copii de 10 care ulterior au ajuns să aibă corijenţe. Lucrurile scapă de sub control mai ales când adultul nu este prezent să managerieze toate aceste emoţii”, explică psihologul.
Bunicii, depăşiţi de situaţie
În cele mai multe cazuri, copiii cu părinţi plecaţi la muncă peste hotare rămân în grija bunicilor, însă lipsa de autoritate şi diferenţa mare de vârstă creează probleme atât pentru copii, dar şi pentru bunici. „Nimeni nu reuşeşte să suplinească lipsa părinţilor. Bunicii sunt cei mai importanţi după părinţi pentru copii, dar nu pot înlocui absolut deloc aceste nevoi ale celor mici. Iar ei nu reuşesc să ţină pasul cu copiii. Tehnologia avansează foarte repede, totul se desfăşoară cu o viteză foarte mare, iar bunicii nu pot să ţină pasul şi apar frustrări şi de o parte şi de cealaltă. Bunicii ajung să se simtă foarte obosiţi, epuizaţi, nu pot intra în lumea adolescenţilor şi atunci iau naştere conflicte”, afirmă Monica Dobrea.
În plus, psihologul avertizează faptul că fenomenul este unul periculos indiferent de vârsta copiilor. „Lipsa părinţilor la copiii mici se va resimţi undeva în perioada preadolescenţei, la 10-11 ani. Dacă părinţii pleacă în perioada în care copilul este adolescent, copilul va înţelege mai bine motivele plecării, însă nu va înţelege de ce este nevoie de anumite lucruri materiale în locul nevoilor legate de afecţiune. Şi atunci, adolescenţa va fi marcată de lipsa unor astfel de sentimente”, mai explică Monica Dobrea, care subliniază că efectele se vor vedea şi în viaţa adultă a acestor copii.
sursa zdi