Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mare), marcată pe 15 august,este una dintre cele mai importante sărbători creştine, iar, pentru români, este şi ocrotitoarea marinarilor. ”Sărbătoarea Sf. Mării este şi ea un hotar” potrivit volumului ”Spaţiul şi timpul în tradiţiile româneşti”(Paideia, 2018).
Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mare) este una dintre cele mai importante sărbători creştine, iar, pentru români, este şi ocrotitoarea marinarilor, pe 15 august fiind organizate în mai multe oraşe procesiuni cu icoane şi pelerinaje, dar şi manifestări artistice.
Sf. Maria este şi Ziua Marinei Române. A fost aniversată prima dată în 1902, la Constanţa, fiind legată de sărbătoarea religioasă, sfânta fiind considerată ocrotitoarea marinarilor. Printre momentele tradiţionale ale festivităţilor se numără sosirea lui Neptun, care declară deschise jocurile marinăreşti pe apă şi care dă botezul marinarilor.
Aproximativ 2,2 milioane de români îşi serbează onomastica de Sfânta Maria. Mai mult de jumătate sunt femei care poartă numele de Maria cărora li se alătură cele botezate Mariana şi Marinela dar şi cei care se numesc Marian, Marin, Mioara, Mia, Maricica, Marina, Marilena, Mari, Mărioara, Marinel, Marousia sau Ana-Maria.
Credinţe
Biserica Ortodoxă marchează, pe 15 august, Adormirea Maicii Domnului, sărbătoare numită în popor şi Uspenia (termenul slav) şi Sfânta Maria Mare. Adormirea Maicii Domnului este cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Fecioare Maria, dar mărturii despre existenţa ei nu există decât începând din secolul al V-lea, când cultul Maicii Domnului începe să se dezvolte foarte mult, mai ales după Sinodul IV Ecumenic, care a hotărât că Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu.
”Sărbătoarea Sf. Mării este şi ea un hotar: acum se adună ultimele plante de leac, putem afla cum va fi toamna ce se apropie. Este un alt moment important al calendarului viticol, ziua în care se tocmesc pândarii pentru vii şi în care se leagă ciocul păsărilor pentru a nu prăda strugurii. De asemenea, se oferea din nou ofrandă din noua poamă”, scrie Antoaneta Olteanu, în volumul ”Spaţiul şi timpul în tradiţiile româneşti”, publicat de editura Paideia, în 2018.
În secolul al V-lea, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului exista în Siria, fiind menţionată în documentele vremii. Locul de origine al sărbătorii este probabil Ierusalimul, oraşul sfânt, unde se păstrează până astăzi, în apropierea grădinii Ghetsimani, mormântul Maicii Domnului şi Biserica zidită pe acest mormânt. În spatele mormântului Maicii Domnului din această biserică, este pusă la închinare pentru pelerini icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, cunoscută sub numele de Ierusalimitissa. Pelerinii care ajung în Israel au ca obiectiv, printre altele, o vizită la mormântul Maicii Domnului.
”După săvârşirea tuturor tainelor mântuirii noastre şi după Înălţarea Domnului Iisus la ceruri, Prea Curata şi Prea binecuvântata Fecioară Maria, Maica lui şi Mijlocitoarea mântuirii noastre, s-a apropiat de prea cinstita şi prea slăvita ei Adormire, fiind plină de zile. Deci dorind ea ca să iasă din trup şi să se ducă la Dumnezeu, pentru că era cuprinsă de necurmată şi necontenită dumnezeiască dorinţă ca să vadă prea dulcea şi prea dorita faţă a Fiului său, ea se ruga Domnului cu căldură ca să o ia pre ea la Dânsul din valea aceasta a plângerii şi să o ducă în bucuriile cele de sus şi nesfârşite. Fecioara zăcea cu cinste pre patul cel împodobit, se pregătise către fericita plecare, aşteptând venirea la dânsa a Fiului şi Domnului ei cel prea dorit. Deodată a strălucit în casă o lumină a dumnezeieştii slave. De acea strălucire lumânările s-au întunecat, iar acoperământul casei se vedea deschis, şi slava Domnului venea din cer. Atunci iată Hristosul, Împăratul slavei, cu arhangheli şi cu îngeri au vestit Prea Sfintei Fecioare Maria mai nainte că el se apropia către Prea Curata lui Maică. Ea s-a ridicat de pre pat, sârguindu-se întru întâmpinarea lui, şi s-a închinat Domnului său” (Vieţile sfinţilor, XII, pp. 485, 486, 498-499).
Generalizarea Praznicului Adormirii Maicii Domnului în Răsărit se datorează împăratului bizantin Mauriciu (528 – 603), care a rezidit Biserica Maicii Domnului din Ghetsimani şi care a fixat definitiv şi data sărbătoririi ei la 15 august.
În seara dinaintea sărbătorii se săvârşesc în toate bisericile Vecernia cu Litie şi chiar Privegherea întreagă, adică şi slujba Utreniei, urmată de cântarea Pohodul Maicii Domnului. Sărbătoarea a fost precedată de două săptămâni de post strict.
Potrivit tradiţiei bisericii, Sfânta Fecioară Maria a fost înştiinţată printr-un înger de trecerea ei la cele veşnice, iar apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori pentru a fi prezenţi la acest eveniment. Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormântare, el ajungând trei zile mai târziu. Întristat, a cerut să se deschidă mormântul, pentru a săruta mâinile Născătoarei de Dumnezeu, dar intrând, l-a găsit gol. În timp, în cuvântările părinţilor bisericii s-a afirmat cu mai multă putere credinţa că, după adormirea sa, Fecioara Maria a fost înviată de Iisus Hristos şi luată cu trupul în împărăţia cerurilor.
De la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului se redeschide perioada în care se pot face nunţi, încep târgurile şi iarmaroacele de toamnă, dar şi praznicele de pomenire a morţilor.
În unele părţi ale Moldovei, ziua de 15 august este considerată „a morţilor”, fiind pomeniţi toţi cei care au numele pornind de la cel al Sfintei Maria, şi la 8 septembrie, de Sfânta Maria Mică, sunt sărbătoriţi cei care poartă acest nume. În ziua praznicului, femeile merg la biserică şi duc cele mai frumoase flori din grădină, struguri, prune şi faguri de miere, pe care le dau în amintirea răposaţilor.
În Maramureş, sărbătoarea religioasă are o mare însemnătate, iar tradiţiile şi obicieurile de Sfânta Maria Mare încă se păstrează. Sunt organizate procesiuni religioase spre mănăstiri, iar la slujbele speciale participă câteva zeci de mii de oameni.
Obiceiuri
La Sf. Maria se făcea masă comună în curtea bisericii. Se făcea masă pentru străinii din alte sate, apoi pentru cei din sat. Nu era obligatoriu ca cei din sat să mănânce. În ograda bisericii sunt mese şi scaune făcute de oameni. Doi-trei oameni strâng banii de la toţi, se duc la Iaşi şi cumpără ce trebuie. Se strângeau femeile la o casă alături de biserică şi pregăteau bor, sarmale, chiper (ardei) umpluţi, perje cu carne, pilaf. Acum se pune brânză, măsline, mezel, friptură, pârjoale, cozonac (Sărbători, IV, p.328).
Se angajează pândarii pentru vii şi se leagă magic ciocul păsărilor pentru a nu prăda strugurii (Ghinoiu, 1999, p. 33).
Se împart struguri şi prune pentru sufletul morţilor (Pamfile, 1997, p. 163).
În dimineaţa zilei de Sântămărie femeile merg la biserică cu ofrandă din ciorchini de struguri copţi de la soiurile văratice sau numai boabele desprinse de pe ciorchini, numită „coliva de pomană“ sau „colivă de struguri“ (Ghinoiu, 1997, p. 107).
Obiceiul vestimentar care obligă bărbatul să poarte căciulă între Sântămărie şi Sângiorz era respectat pretutindeni. Cei care uitau să-şi schimbe pălăria cu căciula la această dată era atenţionaţi prin
610 zicala: „A venit Sântămărie,/ Te-ai… în pălărie!“ (Ghinoiu, 1999, p. 152).
Se fac hori în sate: tineretul joacă, iar bătrânii şi copiii bat nucii pe la vii, câmpuri şi prin grădini (Pamfile, 1997, p.164).
Dacă înfloresc trandafirii pe la Sfânta Maria, toamna va fi lungă (Gorovei, 1995, p. 268)
În ce priveşte magia, de Sfânta Măria Mare ”se culeg flori şi se pun la icoana Preacuratei; acestea apoi sunt bune de leac (Pop Reteganul-2, f. 146). Despre vreme: Dacă înfloresc trandafirii pe la Sfânta Maria, toamna va fi lungă”, se arată în ”Spaţiul şi timpul în tradiţiile româneşti” (Paideia, 2018, p.609-610).
Mai multe lăcaşuri de cult din ţară care o au ca ocrotitoare pe Maica Domnului îşi serbează joi hramul.
SURSA: MEDIAFAX