Justiţia a reuşit să-şi spună ultimul cuvânt în cazul unui accident mortal la aproape 10 ani de la producerea lui. Răspunderea penală s-a prescris, iar vina aparţinuse mai mult victimei, aşa că şoferul care a provocat accidentul a scăpat basma curată. Dezbateri aprinse s-au purtat însă pe latura civilă a cauzei, miza fiind reprezentată de cuantumul posibil al despăgubirilor. Pe de o parte, familia victimei a cerut să se ia în calcul faptul că, fără comportamentul iresponsabil al autorului accidentului, acesta nici nu ar fi avut loc. De cealaltă parte, compania de asigurări a încercat să demonstreze că victima, la mai bine de 70 de ani, era un veritabil pilot de Formula 1, capabil de cele mai acrobatice manevre. Argumentele folosite în instanţă sunt însă de real folos oricărui şofer.
Pe 11 aprilie 2014, Teofil Mircea se afla la volanul unui Volkswagen, la ieşirea din Iaşi, în Valea Lupului. În acelaşi timp, venind din sens contrar, D.I. încerca să vireze la stânga, pentru a intra pe strada Lacului, în Valea Lupului. D.I. a forţat practic cu maşina trecerea peste sensul opus, fără a-i acorda prioritate lui Teofil Mircea, ce venea din faţă. Autoturismul acestuia l-a izbit în plin, din lateral, maşina lui D.I. fiind aruncată la mai bine de 25 de metri. Viteza de peste 90 km/h a Volkswagenului făcuse ca accidentul să nu poată fi evitat. D.I. a suferit multiple traumatisme, printre care o fractură de craniu şi una a coloanei vertebrale, decedând o săptămână mai târziu în spital.
Rechizitoriul procurorilor a ajuns în instanţă abia în 2020, adică 6 ani mai târziu, Mircea fiind acuzat de ucidere din culpă. Doi ani mai târziu, o decizie a Curţii Constituţionale făcea ca termenele de prescripţie a răspunderii penale să fie practic înjumătăţite. Ca urmare, în mai anul trecut, Judecătoria a dispus încetarea procesului penal împotriva lui Teofil Mircea. Rămânea însă partea de răspundere civilă. Asigurătorul acestuia, Groupama SA, a fost obligat la plata a 10.000 lei ca daune materiale şi 112.000 euro ca daune morale către familia victimei. Sumele cerute fuseseră mai mari, dar judecătorii se raportaseră la concluziile anchetatorilor. Aceştia stabiliseră că vina îi aparţinuse în proporţie de 60% lui D.I., victima decedată, şi 40% celuilalt şofer care avea totuşi prioritate. Asta din cauza vitezei acestuia.
Familia cerea 90% vină pentru şoferul care avea prioritate
Sentinţa Judecătoriei a fost contestată atât de familia victimei, cât şi de asigurător. Pe de o parte, familia a apreciat că cifrele privitoare la vinovăţie ar fi trebuit inversate. Într-adevăr, D.I. nu se asigurase la virajul la stânga. Dar dacă Mircea ar fi circulat cu mai puţin de 40 km/h, accidentul nu ar fi avut loc. La 50-60 km/h, consecinţele ar fi fost mult mai uşoare. Violenţa deosebită a impacului şi moartea lui D.I. se datoraseră exclusiv vitezei de deplasare a Volkswagen-ului. În aprecierea familiei, Mircea se făcea vinovat în proporţie de 90%, nu de doar 40%.