E pasionată de ceea ce face, are o muncă, care nu e la îndemâna oricui și e periculoasă, emană energie cât pentru patru persoane și viața i-a surâs. Este vorba despre o femeie din Pașcani care pe zi ce trece realizează ca a decis bine când a hotărât să plece din Pașcani și chiar să-și schimbe total viața pentru ceea ce fusese pregătită. Mihaela Vicovanu, căci despre ea este vorba, vinde arme în Italia, le repară și chiar le personalizează în funcție de dorințele clientului. Este propriul stăpân iar din dorința de a învăța ceva nou s-a apucat și de web design. La cei 34 de ani ai săi are o listă lungă cu planuri de făcut și cu ambiția de care a dat dovadă până acum, cu siguranță îi va reuși. Să aflăm povestea pășcănencei, care poate fi o lecție pentru toți dat fiind determinarea pe care o are, în cadrul unui nou interviu acordat pentru BIT TV.
Cine este Mihaela?
Sunt iepuraşul din publicitatea la bateriile Duracel, în versiune umană. Eman energie prin toţi porii. Dar sunt şi o simplă mămică şi soţie îndrăgostită de familia mea. Sunt în continuă creştere şi sunt foarte mândră de mine. Cred că şi părinţii mei nutresc acelaşi sentiment pentru mine şi le mulţumesc pentru toată răbdarea şi toate resursele ce mi-au fost puse la îndemână pentru a ajunge unde sunt acum. Evident nu am intenţia de a mă opri aici.
Care sunt cuvintele ce vă caracterizează în aceste momente?
Tenacitate, angajament, dragoste, pasiune.
Să dăm timpul înapoi și să ajungem la anii copilăriei. Ce perioadă doriți dv. Cum au fost acei ani? Ce amintiri va vin acum în minte?
Am avut o copilărie liniştită deşi am crescut cu nişte părinţi care lucrau mereu pentru a oferi mie şi surorii mele tot ce era mai bine. Am simţit mult lipsa afecţiunii. Astăzi, fiind mamă încerc să ofer copilului meu cât mai multă atenție.
Încă din copilărie am nutrit un interes puternic pentru limbile străine, tehnologia şi dorinţa de a descoperi lumea, drept pentru care mi-a surâs imediat propunerea părinţilor de a studia limbi străine la Iași apoi la București. M-am specializat în Limba și Literatura Engleză și Spaniolă. Nu îmi găseam locul și mi-am dorit să mă transfer în Italia… până când într-o zi am hotărât să plec, să îmi îndeplinesc visul.
Aţi ajuns în Italia, în prima faza pentru studii, acolo v-aţi făcut o familie şi aveți timpul ocupat cu tot felul de activități.
Am ajuns în Italia ca turist şi m-am îndrăgostit imediat de frumuseţile şi cultura Italiei. Nu cred că există o ţară mai bogată în artă şi cultură ca Italia. Cât despre bucătărie… oh, mâncarea aici este delicioasă. Mă simt acasă.
Cum am ajuns aici, mi-am găsit imediat o muncă stabilă. Am avut momente de dificultate drept pentru care eram pe punctul de a mă întoarce în România. Cu timpul m-am integrat şi am lărgit câmpul meu de cunoştinţe atât din punct de vedere profesional cât şi personal. În timp ce profesional, creşteam din ce în ce mai mult, l-am cunoscut pe soţul meu, Maurizio. În perioada aceea studiam Optică şi Optometria la Rimini, însă am început să colaborez cu soţul meu în activitatea pe care o conducem acum. Activitatea noastră se ocupă de vânzare/cumpărare arme, muniţii şi accesorii. Personal mă ocup de gestiunea completă a activitazii până la Bilanţ, de import arme, de toată documentaţia necesară autorităţilor pentru înregistrarea armelor de foc.
Va ocupaţi de o afacere cu arme? Pentru mulţi sună periculos.
Manevrez armele în fiecare zi şi… sună periculos, e drept. Nu e de mirare că nu oricine poate cumpăra o armă. Sunt necesare o serie de documente printre care şi un consult psihologic. În România nu există cultura armelor ca aici. Românul care îşi permite o armă o foloseşte ca sistem de apărare personală. Italienii însă se distrează şi au o adevărată pasiune pentru aceste arme. Majoritatea clienţilor mei le folosesc la poligon, alţii pentru muncă, alţii se antrenează la nivel sportiv şi le folosesc la concursuri.
Pe lângă comercializare știu că le și personalizați și ați început și pe partea cu accesorii.
Societatea noastră se ocupă de vânzare/cumpărare tot ceea ce înseamnă arme de foc: pistoale, carabine etc, muniţii, accessorii. Ne ocupăm şi de reparaţii iar de anul acesta personalizăm arme şi realizăm accesorii pentru arme cu nume. Suntem încă la început de drum cu construcţia accessorilor, dar avem deja rezultate foarte bune. 80 % din vânzările noastre sunt pentru privaţi, dar colaborăm şi cu forţele armate, poliţia locală, primarii, structuri publice etc.
O altă pasiune este web designul?
Sunt plină de pasiuni printre care şi web designul; a devenit a doua mea meserie. Pasiunea mea pentru tehnologie m-a împins, din curiozitate, în a învata pur si simplu codificarea HTML si CSS. Așa a luat naștere primul meu website creat din pasiune www.armeriafeldi.com În momentul de față pot spune ca am doua activități: manager și web designer. Mă ocup de crearea, stilizarea şi personalizarea website-urilor la 360°. Am foarte multe cerinţe de e-commerce şi drept să spun, ador ceea ce fac.
Cum se împacă viaţă de familie cu cele două joburi?
Faptul că lucrez împreună cu soţul a ajutat foarte mult la consolidarea raportului. De multe ori vin în birou şi cu Luigi, băieţelul nostru. Gestiunea şi toate software-urile de care am nevoie zi de zi şi care sunt prezente în birou, le am şi acasă, aşadar mă organizez foarte uşor. Evident am grijă să dedic suficientă atenţie şi familiei, drept pentru care, spre exemplu, duminică e mereu o joacă.
Lucrez foarte mult dar sunt şi o femeie normală ca toate celelalte. Consider că atât timp cât o persoană face în viaţă ceea ce doreşte sau îi face plăcere, cu atât mai multă energie emani. Devii o baterie ce nu se descarcă niciodată. Cred că în viaţă cu cât doreşti mai mult să realizezi ceva pentru tine, cu cât dai toată pasiunea în ceea ce faci, cu atât obţii rezultate tot mai bune.
Consider fundamental într-un cuplu de succes – sinceritatea dar şi a fi deschişi unul cu celălalt. Restul vine de la sine.
Ce planuri/obiective aveţi pentru următorii ani?
În primul rând ţin să-mi cresc copilul liniştit şi echilibrat, într-un ambient plin de dragoste şi afecţiune. Între timp voi continua calea de îmbunătăţire şi creştere personală şi a activităţilor ce le conduc.
Când aţi fost ultima dată în Paşcani, cum vi se pare oraşul? Se schimbă ceva aici?
Wow, vin foarte rar în Paşcani. Ultima oară cred că am venit acum 4 ani şi chiar nu ştiu cum este acum. Părinţii mei mă vizitează de 2-3 ori pe an ca să vadă şi nepoţelul, până şi vacanţele le petrecem împreună. Dar am în plan o vizită surpriză la părinţi cât de curând.
O rubrică a interviului este de a răspunde cu un cuvânt ce vă vine în minte atunci când îl vedeți pe al meu. Așadar,
Paşcani – copilărie;
Copii – Luigi;
Mama – dragoste;
Italia – casă;
Pasiune – viaţă;
Familie – dragoste;
Ambiţie – creştere;
Viitor – speranţă;
Acasă – familie.
O altă rubrica este cea de întrebări esenţiale.
Ce lucuri vă fac să fiți mândră? Am un caracter foarte puternic şi nu mă las influenţată de nimeni. De fiecare dată când mi s-a închis o poartă am avut curajul de a face tot ce îmi stătea în putere pentru a deschide nu alta, ci alte 20 de porţi.
Care este rolul dv. în această lume? Fiecare are un rol în viaţă? Nu cred! Rolul mi-l creez eu odată cu creşterea fiziologică.
Ce este luxul pentru dv.? A fi liberă de a face tot ceea ce îmi doresc.
Când ați plâns ultima dată? De ce? Când l-am născut pe Luigi. Acum are 2 ani jumătate şi e fântână mea de energie.
Pentru ce ați face orice sacrificiu? Cu siguranţă copilul şi soţul au prioritate.
Ce înseamnă succes pentru dv.? Aprecierea clienţilor mei îmi dau de înţeles că am reuşit să îndeplinesc cerinţele lor cu profesionalitate. Nu contează doar ceea ce fac, ci şi rezultatul, ceea ce văd ceilalţi.
Care este cartea/filmul preferat? Recomandare, ultima citită etc? Recomand „În numele trandafirului” de Umberto Eco. De curând am cumpărat un box set cu seria completă a serialului „The good wife”. Ador acţiunea şi actriţa principala, Juliana Marguilles. O consider un exemplu.
Am ajuns la final… I’m only human, don’t put the blame on me!