Cazurile de suicid şi tentativele de suicid în rândul tinerilor din România s-au înmulţit în ultimii ani. La Iaşi, doar în ultima săptămână, un tânăr de 13 ani a murit după ce a căzut de la etajul nouă al unui bloc din cartierul Vişoianu, Lunca Cetăţuii, sinuciderea fiind una dintre ipotezele anchetatorilor.
Iar marţi, 12 decembrie, o tânără de 11 ani s-ar fi aruncat de la etajul al II-lea al Colegiului Naţional „Emil Racoviţă” din Iaşi, pista principală fiind, până în momentul de faţă, o tentativă de sinucidere. Ce îi determină pe copii să se gândească la astfel de gesturi extreme şi care sunt semnele de avertizare la care ar trebui să se uite părinţii, prietenii şi profesorii?
Am discutat cu dr. Raluca Prepeliţă (FOTO), medic primar psihiatru la Institutul de Psihiatrie „Socola”, care ne-a explicat că mecanismele de adaptare la lumea înconjurătoare ale acestor copii sunt foarte fragile, mulţi cad în depresie, iar în spatele multor feţe bucuroase se ascund şi intenţii elaborate de sinucidere.
Totul are un fundament central: depresia, în forme severe
Dr. Raluca Prepeliţă a explicat că numărul tentativelor de suicid în cazul tinerilor a crescut proporţional cu cel al persoanelor, de toate vârstele, care dezvoltă episoade depresive severe. Sunt din ce în ce mai dese astfel de cazuri care ajung să fie tratate la Institutul Socola sau la cabinetele particulare de psihiatrie din Iaşi. Cel mai des, în cazul copiilor, spune medicul, este vorba de o depresie uşoară sau moderată, pe care copiii fie o ascund, fie o ignoră, şi care, nefiind gestionată corespunzător, se manifestă apoi în forme severe.