În fiecare an, la 40 de zile după Paște, creștinii ortodocși sărbătoresc Înălțarea Domnului, un moment de profundă însemnătate spirituală. Este ziua în care, potrivit Evangheliilor, Isus Hristos S-a înălțat la cer din Muntele Măslinilor, în fața ucenicilor Săi, întru slavă și biruință, după ce li S-a arătat de mai multe ori de la Înviere încoace.
Această sărbătoare este un simbol puternic al speranței și al continuității vieții dincolo de lumea aceasta. Prin Înălțare, se spune că Hristos nu părăsește lumea, ci o unește cu cerul, făcându-se punte între oameni și Dumnezeu. Totodată, este o promisiune că fiecare om chemat la credință are loc în Împărăția Cerurilor.
Tradiții și obiceiuri de Înălțare sau Ispas
În tradiția românească, Înălțarea este cunoscută și ca Ispasul. Este o zi de lumină și rugăciune, dar și una în care se păstrează numeroase tradiții și obiceiuri:
- Oamenii se salută cu “Hristos S-a înălțat!” și “Adevărat S-a înălțat!”, semn că Înălțarea este parte vie a bucuriei pascale, continuarea firească a Învierii;
- În multe zone, se împart bucate și colaci pentru sufletele celor adormiți, iar gospodinele pregătesc din nou ouă roșii, cozonaci și alte bucate de sărbătoare;
- Se spune că de Ispas nu e bine să fii certat cu nimeni, căci așa cum Hristos S-a înălțat în pace, tot așa ar trebui să-și înalțe și omul sufletul spre liniște și împăcare;
- În unele sate, se sfințesc ramuri de nuc și frasin, care apoi sunt puse la streașina caselor pentru a alunga relele;
- De Înălțare, se mai spune că se încheie ciclul pascal – de acum încolo, nu se mai cântă „Hristos a Înviat”, dar rămâne vie lumina pe care Învierea a adus-o în lume.
Tot în această zi, în România, este comemorată și Ziua Eroilor, în semn de cinstire a celor care și-au dat viața pentru credință, neam și țară. În biserici se țin slujbe speciale și parastase, iar în cimitire se aprind lumânări.