Ultima utilitate pe care a avut-o conacul familiei Sturdza a încetat în urmă cu 4 ani * de atunci, singurele prezenţe care mai bântuie pe domeniul de 3 hectare sunt paznicul, o haită de câini şi o… fantomă
Undeva pe partea stângă a drumului ce face legătura dintre localitatea ieşeană Cozmeşti şi judeţul Roman, ferecat în spatele unui zid gros de apărare, se află abandonat conacul familiei Sturdza. În ceaţa densă a ultimelor zile de iarnă, câţiva localnici stau zgribuliţi în faţa intrării pe prima poartă a domeniului princiar, în staţia încropită ad-hoc, şi mai aruncă din când în când priviri temătoare în spate, ca după Ucigă-l Toaca, şi nu degeaba, deoarece în jurul conacului circulă tot felul de legende provenite dintr-un sâmbure de adevăr şi umflate apoi de limbariţa populară. Se spune că pe la geamurile conacului şi pe aleea centrală apar câteodată fantome, spirite care ar putea la fel de bine să fie ale descendenţilor vistiernicului Grigoraş Sturdza, cel dintâi proprietar al conacului, sau al unuia dintre miile de orfani care au crescut între zidurile clădirii pe vremea comunismului şi după. Despre conacul de la Cozmeşti se ştie că a fost ultima haltă de pe harta centrelor de ocrotire a copiilor orfani din judeţul Iaşi, după comasarea orfelinatelor sau restituirea în natură a unora dintre aceste unităţi. Imediat după 1945, după ce averile familiilor boiereşti au intrat pe mâna comuniştilor, din ura sistemului faţă de zidirile care au adăpostit familiile cu blazon, tot ce a însemnat conac sau palat în judeţul Iaşi a căpătat destinaţia de centre pentru orfani sau baze de cereale.