Totul a pornit de la creditul de peste 60.000 de franci elveţieni pe care l-au luat în 2007, a cărui rată tot creştea mai mult decât creşterea cursului de schimb. În ultimii 4 ani, tânăra familie a dus-o dintr-un proces în altul cu banca, instanţele de judecată dându-le până acum dreptate. Ce sume au de recuperat cei doi?
Un cuplu de ieşeni au reuşit să scape de clauzele introduse de bancă în contractul lor de credit, considerate abuzive. Din 2017, două instanţe le-au dat dreptate, obligând banca să returneze banii încasaţi în plus prin modificarea unilaterală a condiţiilor contractuale. Ultimul hop a fost trecut ieri, când magistraţii Curţii de Apel au respins ca nefondat recursul, menţinând sentinţele anterioare.
Coşmarul lui V.P şi al soţiei sale, P.L.P., a început, ca în numeroase alte cazuri, cu visul de a avea propria locuinţă. În mai 2007, ei au împrumutat de la Bancpost 62.600 franci elveţieni, pentru 33 de ani. Contractul prevedea ca, în primul an, dobânda să fie fixă, după care ea urma să fie calculată în funcţie de indicele de inflaţie al băncii pentru creditele în franci, cu o marjă de 0%. După semnarea contractului, cei doi aveau să constate că sumele referitoare la comisionul de administrare erau mai mari decât cele comunicate verbal de funcţionarii băncii, iar după câteva luni, ratele au început să crescă, deşi conveniseră asupra unei anuităţi constante. Ordonanţa de Urgenţă 50/2010, menită să-i protejeze pe debitori, a complicat şi mai mult lucrurile. Pe parcurs, celor doi li s-au impus patru acte adiţionale prin care se făceau modificări privind modul de calcul al dobânzii, marja ajungând în 2014 la 8%.
Poziţia băncii
În apărare, reprezentanţii Bancpost au precizat că reclamanţii au putut consulta contractul înainte de semnare şi şi-ar fi exprimat consimţământul în deplină cunoştinţă de cauză. De asemenea, reclamanţii nu au dovedit că ar fi încercat negocierea clauzelor contractuale cu banca, iar faptul că aceste clauze fac parte dintr-un contract preformulat nu înseamnă că ele sunt automat şi abuzive. În aprecierea situaţiei, magistraţii s-au raportat la prevederile Legii 193/2000 privind clauzele abuzive. Conform acesteia, o clauză contractuală este considerată abuzivă dacă ea nu a fost negociată şi dacă generează un dezechilibru important între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul consumatorului. Or, banca nu a arătat în niciun fel că negociase clauzele din contractul preformulat. De altfel, în cuprinsul acestuia nu erau menţionaţi indici de referinţă obiectivi, concreţi, previzibili şi verificabili, modificarea unilaterală a dobânzilor, comisioanelor şi taxelor bancare nefiind supusă niciunul control.
Mai mult, neacceptarea modificărilor aduse de bancă aveau ca urmare, conform contractului, declararea scadenţei anticipate, adică obligarea clientului să ramburseze imediat întregul credit. Mascată ca un drept al clientului, clauza era în fapt una abuzivă, după cum au arătat judecătorii, invocând practica judiciară europeană în domeniu. O decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit în 2014 că „este abuzivă o astfel de clauză în cazul în care din felul în care este redactată nu se poate deduce, în mod clar şi inteligibil, care va fi evoluţia în timp a părţii variabile a dobânzii pe care consumatorii trebuie să o plătească băncii, modul de redactare dând posibilitatea acesteia să aprecieze, în mod unilateral, criteriile în funcţie de care va stabili această componentă a dobânzii, creându-se, astfel, un vădit dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea consumatorilor”.
Ce sume se returnează din credit?
Argumentele aduse de magistraţii Judecătoriei pentru admiterea plângerii celor doi ieşeni au fost menţinute în cea mai mare parte prin sentinţa adoptată de Tribunal în octombrie anul trecut. Magistraţii au constatat caracterul abuziv al clauzei contractuale referitoare la comisionul de administrare, dispunând ca banca să restituie suma de 2.355 de franci elveţieni încasată în contul acestui comision până în 2010, cu dobânda aferentă. Banca a fost obligată să restituie şi suma de 2.130 de franci elveţieni reprezentând diferenţa de dobândă. Prin decizia luată ieri la nivelul Curţii de Apel, banca a fost obligată să plătească celor doi şi 3.500 de lei în contul cheltuielilor de judecată.