Noul Cod Civil valabil în România oferă posibilitatea unor soţi să divorţeze fără a mai urma procedura greoaie a unui proces, de durată şi costisitor deopotrivă. Pentru a evita instanţa de judecată şi ridicolul unor scandaluri în văzul tuturor, aveţi la dispoziţie două variante mult mai facile, dar care impun respectarea unor reguli stricte.
Pentru ca desfacerea căsătoriei să poată fi parafată la notariat sau chiar la ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei, este absolut necesar ca cei doi soţi care decid să meargă pe drumuri separate să se înţeleagă în prealabil în legătură cu absolut toate detaliile legate de împărţirea bunurilor sau de situaţia viitoare a copiilor minori.
Cine poate divorţa la ofiţerul de stare civilă
Conform articolului 375 din Noul Cod Civil, referitor la cazurile de divorţ, doar soţii care nu au copii minori în custodie pot merge la ofiţerul de stare civilă care este abilitat să constate desfacerea căsătoriei. “Dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ, potrivit legii”, potrivit Codului Civil aflat în vigoare în România.
Pentru eliberarea unui certificat de divorţ de către ofiţerul de stare civilă este nevoie de plata unei taxe, a cărei valoare este sabilită prin Hotărâre de Cosniliu Local, aşadar variază de la o localitate la alta (în medie această taxă este de 500 de lei). Cererea de divorţ se depune la Primărie de soţi împreună, se menţionaează în acelaşi Cod Civil.
Este înregistrată, doar că ofiţerul de stare civilă acordă un termen de gândire de 30 de zile celor doi parteneri, în ideea că ar putea exista o posibilitate de împăcare. Dacă după trecerea acestui timp decizia de separare rămâne valabilă, ofiţerul eliberează certificatul de divorţ “fără să facă vreo menţiune cu privire la culpa soţilor”.
Cine poate divorţa la notar
În cazul în care soţii decid să se separe, dar au copii rezultaţi în timpul căsniciei, atunci procedura se complică, iar ofiţerul de stare civilă nu mai poate reprezenta o variantă. Totuşi Noul Cod Civil permite şi soţilor care sunt şi părinţi să evite instanţa de judecată, dacă nu mai vor să formeze o familie. Eixistă însă o serie de obligaţii impuse celor doi parteneri care vin în faţa unui notar public cu o cerere de divorţ.
Deciziile legate de modul în care sunt împărţite bunurile comune, asupra păstrării numelui de familie sau decizia cu privire la cel care va păstra custodia copilului trebuie să fie fermă şi luată înainte de a merge la notar. Notarul nu este instanţă de judecată şi nu are dreptul legal să hotărască cine păstrează maşina şi cine casa, cu atât mai puţin cu cine va rămâne un copil minor. “Divorţul prin acordul soţilor poate fi constatat de notarul public şi în cazul în care există copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor”, este stipulat în Codul Civil.
Există în plus un alt aspect de care trebuie să ţină seama doi soţi care aleg să divorţeze pe cale amiabilă. Dacă există copii minori, atunci este nevoie de o anchetă socială realizată de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei. Este instituţia care va decide dacă hotărârile luate de soţi sunt în beneficiul copilului. “Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soţilor privind exercitarea în comun a autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea locuinţei copiilor nu este în interesul copilului, sunt aplicabile prevederile art. 376 alin. (5)” iar conform acestui articol, “Dacă soţii nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorţ ori, (…) asupra exercitării în comun a drepturilor părinteşti, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată”, conform Codului Civil.