Românii ortodocşi au păstrat numeroase tradiţii atunci când are loc o înmormântare. Ceea ce puţini ştiu, însă, este faptul că ele sunt păgâne şi nu au nicio legătură cu „regulile” impuse de Biserica Ortodoxă Română.
Coliva, vinul, colacul si capetele se vor aduce in biserica unde raman pe parcursul slujbiei inmormantarii.
In coliva, colac si in capete se parind lumanari, arzand tot timpul slujbei. Coroanele si pomul raman la usa bisericii. Barbatii vor intra in locasul sfintei biserici cu capul descoperit. La capataiul celui decedat se asaza unul sau doua sfesnice, in care cei prezenti aprind lumanari.
Coliva facuta din grau fiert, indulcit cu miere sau zahar, inchipuie insusi trupul decedatului, deorece hrana principala a trupului omenesc este graul. Ea este totodata o expresie materiala a credintei noastre in nemurire si in inviere, fiind facuta din boabe de grau, pe care Iisus le-a infatisat cu simboluri ale invierii trupurilor: „Dupa cum bobul de grau, ca sa incolteasc si sa aduca roada, trebuie sa fie ingropat mai intai in pamant si sa putrezeasca, tot asa si trupul omenesc mai intai se ingroapa si putrezeste, pentru ca sa invieze apoi intru nestricaciune” (I Corinteni 15,36).
La organizarea convoiului funebru se obisnuieste ca, langa cruce, cineva sa poarte fotografia indoliata a celui decedat sau icoana cu patronul numelui. Atunci cand se fac opriri pentru a rosti preotul ectenia, unii credinciosi desemnati din vreme asaza sub carul mortuar ori inaintea acestuia bucati de panza alba numite poduri. Ele reprezinta „vamile vazduhului”, peste care trebuie sa treaca sufletul celui decedat, in ascensiunea sa spre tronul de judecata al lui Dumnezeu. Tot acum se imart daruri de pomana si bani celor saraci, spre pomenirea celui raposat.
Exista si o alta intelegere gresita in legatura cu traseul de parcurs de la casa decedatului la biserica si de acolo la cimitir. Toti stiu ca cel decedat se duce „pe drumul fara intoarcere”. Aceasta expresie inseamna, in fapt ca mortul nu se mai intoarce, evident, acasa. Multi insa considera ca expresia „drumul fara intoarcere” ar insemna ca nu trebuie sub nici un chip sa te intorci cu mortul pe acelasi drum. De aici, o serie intreaga de complicatii, incercandu-se itinerarii greoaie, care consuma timpul si supun pe cei indoliati la parcurgerea pe jos a unor distante mari de drum, accentuandu-le inutil oboseala. Pentru a evita astfel de situatii, cei care se ocupa cu organizarea ceremonialului este bine sa se sfatuiasca, in prealabil, cu preotul.
Sursa Obiectiv.info