În urma dezbaterilor intense generate de cuvântul „supat”, Institutul de Lingvistică al Academiei Române, „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, a publicat, sâmbătă, un comunicat referitor la încadrarea gramaticală a acestui cuvânt. Este un cuvânt vechi, preluat de dicționar și nu ar fi singurul care s-a format astfel.
„Institutul de Lingvistică nu putea rămâne în afara unei controverse care se desfășoară, literalmente, «sub pat». În consecință, ne vedem obligați să clarificăm un detaliu care a reușit să tulbure liniștea de sub paturi: supat este substantiv”, transmite sursa citată.
Potrivit lingviștilor, acesta este un substantiv neutru: un supat, două supaturi. Se poate articula – supatul – și poate apărea după o prepoziție – în supat.
Experții citează și exemple din dicționare:
„Căci cămașa i-am spălat-o, în supat i-am aruncat-o”, spune un text folcloric citat în Dicționarul (tezaur) al limbii române (DLR).
„Până ce deavolii de copii să se mai ghiontească pe sub masă și supaturi, a trecut o mare parte din noapte.”, fragment citat tot în DLR.
Lingviștii precizează că există și construcția „sub pat”, care stă la originea acestui substantiv. Aceștia au dat ca exemplu enunțul:
„Mingea căzuse sub pat”, sub este prepoziție, iar pat este substantiv.
Potrivit lingviștilor, cele două cuvinte se scriu separat.
Nu este singurul cuvânt «născut» astfel
În schimb, dacă supat denumește locul, adică spațiul dintre pat și dușumea este o altă analiză gramaticală, dar nu același nume.
„Am căutat mingea în supat”
Se pare că nu ar fi singura construcție unde se unesc prepoziții și substantive, deși unele dintre aceste combinații pot fi inspirate din limbi străine.