Cartea de muncă era, înainte de 2010, documentul prin care românii puteau face dovada tuturor locurilor de muncă unde au fost angajați, a nivelului salarial și a vechimii acumulate în câmpul muncii. Documentul, scos din folosire odată cu apariția contractelor de muncă, a legislației moderne și a sistemelor digitale de înregistrare, mai poate fi necesar încă multor persoane, mai ales la înregistrarea în sistemul de pensii. Mulți români însă au pierdut sau nu au primit de la foștii angajatori cartea de muncă, lucru care poate crea unele dificultăți în momentul depunerii actelor de pensionare.
Totuși, lipsa cărții de muncă nu înseamnă că dreptul la pensie este afectat. Legislația permite dovedirea stagiului de cotizare prin alte documente justificative.
De la 1 aprilie 2001, stagiul de cotizare al persoanelor asigurate este evidențiat în baza de date a Casei Naționale de Pensii Publice, în măsura în care angajatorii au depus declarațiile lunare privind contribuțiile de asigurări sociale și evidența nominală a salariaților.
„Începând cu luna aprilie 2001, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale (actualizată până la data de 1 aprilie 2010), toate stagiile de cotizare ale asiguraților sunt gestionate și centralizate într-un sistem informatic administrat de Casa Națională de Pensii. Astfel, datele necesare pentru stabilirea drepturilor de pensie sunt preluate automat din bazele de date instituționale, iar persoanele care depun dosarul de pensionare nu mai trebuie să caute, să obțină și să depună adeverințe de la foștii angajatori”, a explicat pentru Digi24.ro Cristiana Dumitrescu, director executiv al Casei de Pensii a Municipiului București.